Apostila - ce este, când ai nevoie de ea și cine o eliberează

Termenul de apostilă vin din termenul francez „apostille”, care înseamnă „mențiune pe marginea unui înscris”/„notă”. Termenului i s-a oferit putere juridică prin decizia Conferinței de la Haga, confirmată prin Convenția de la Haga din 1961.

Apostila este o rezoluție care se pune pe un document oficial. Este vorba de o supralegalizare a unui document care deja a fost legalizat. Apostila este necesară pentru ca actul să fie recunoscut în celelalte state semnatare ale Convenției de la Haga. România face parte din această Convenție din 1964, alături de alte 64 de state. Orice document pe care s-a aplicat această apostilă este automat recunoscut pentru folosire în oricare dintre celelalte țări semnatare ale Convenției de la Haga.

Aplicarea apostilei înseamnă de fapt recunoașterea oficială și tocmai de aceea actul se poate folosi în oricare țară care este semnatară a Convenției de la Haga. Dacă apostilarea a fost aplicată o dată, nu mai este nevoie să fie aplicată și a doua oară, chiar dacă actul va fi folosit într-un alt stat. În acest articol vorbim, așadar, despre autorizarea și supralegalizarea documentelor prin apostilă.

Apostilarea presupune aplicarea unei ștampile, care are formă și conținut special, pe fiecare pagină a actului. Mai poate avea forma unei foi separate, care se atașează la act, cu textul care există și pe ștampilă. Pe această foaie se menționează numărul de înregistrare, cum se numește actul apostilat, cine l-a semnat, când și în ce localitate a fost semnat. Această apostilă conferă putere juridică actelor cu scopul de a fi prezentate în altă țară.

Care sunt autoritățile care eliberează apostila

Autoritățile care sunt competente să aplice apostila sunt

  • tribunalele;
  • prefecturile.

Apostila se eliberează de către instituția prefectului din județul în care titularul actului, sau soțul/soția sau o rudă până la gradul II a acestuia are domiciliul sau ultimul domiciliu.

Pe ce acte se aplică apostila?

Apostila se poate aplica pe următoarele acte oficiale/documente administrative:

  • certificate de naștere;
  • certificare de căsătorie;
  • certificate de deces;
  • certificate de cununie;
  • certificate de cazier judiciar;
  • certificate de cazier auto;
  • adeverinte prin care se atestă domiciliul și cetățenia persoanei;
  • acte de studii (medii sau superioare);
  • adeverințe medicale;
  • adeverințe prin care se atestă vechimea în muncă;
  • certificate de traducător;
  • adeverințe eliberate de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistentelor Medicale din România.
  • acte notariale
  • acte originale/copii legalizate
  • acte originale emise de Registrul Comerțului, purtând antetul Ministerului Justiției

Ce presupune traducerea actului apostilat?

Un act apostilat se poate traduce. Procedura traducerii este următoarea:

  • se aplică apostila pe actul original în limba română;
  • se traduce actul în limba dorită, de către un traducător autorizat, cu apostilă cu tot;
  • este nevoie de semnătura traducătorului care se legalizează la notar;
  • se aplică apostila pe traducerea legalizată.

Ce acte nu se apostilează?

Nu se apostilează următoarele acte:

  • actul de identitate;
  • pașaportul;
  • copii ale unor acte administrative;
  • hotărâri judecătorești.

Care sunt documentele necesare eliberării apostilei?

Pentru ca apostila să fie eliberată, trebuie depuse la sediul instituției prefectului următoarele documente:

  • o cerere: nu contează numărul de acte care aparțin aceluiași titular pentru care se solicită eliberarea apostilei;
  • actul în original pentru care se solicită eliberarea apostilei;
  • dovada achitării taxelor pentru prestarea serviciului de eliberare a apostilei.
Distribuie acest articol