CCR: Comercianții răspund pentru practici incorecte, chiar dacă nu sunt producători

Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 744 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 744 din 8 august 2025, a stabilit că dispozițiile art. 2 lit. b) și d) și ale art. 6 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 363/2007 sunt constituționale.

Astfel, comercianții, inclusiv cei care vând cu amănuntul produse realizate de alți producători, pot fi trași la răspundere pentru practici comerciale incorecte, chiar dacă nu au participat la producerea sau etichetarea acestora, dacă induc în eroare consumatorii.

Curtea Constituțională a României a definitivat pe 25 februarie 2025, în ședință publică, respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicată de Alfa Beta SRL din Constanța.

Obiectul disputei au fost articolele 2 lit. b) și d) și art. 6 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte în relația comerciant–consumator.

Conform textului, “comerciant” include orice operator economic ce desfășoară activitate comercială, industrială, producție, meșteșuguri sau liber-profesie, inclusiv cei care vând produse ambalate de alții, fără a fi producători — definind o responsabilitate extinsă.

Comerțul en détail nu înseamnă responsabilitate redusă

Alfa Beta SRL argumenta că legea este echivocă și imprecisă, deoarece sancționează drept “înșelătoare” activități ale reparatorilor/comercianților en détail chiar dacă aceștia nu au control asupra ambalajului produselor, punându-i în aceeași categorie ca producătorii.

În consecință, autoritățile pot interpreta subiectiv și arbitrar dacă revânzătorii sunt responsabili, încălcând principiile egalității și libertății economice garantate de Constituție.

CCR: Legea este clară, accesibilă și constituțională

CCR a decis că legea este clară: comercianții nu pot scăpa de răspundere în baza faptului că nu sunt producători.

Chiar revânzătorii — cei care pun în circulație produse etichetate de altcineva — sunt incluși în categoria care trebuie să evite informațiile înșelătoare, privind caracteristicile produsului sau prețurile. Orice abatere conduce la sancțiuni conform legii, fără să se facă discriminări.

• Termenii utilizați sunt clari, iar implicarea tuturor operatorilor economici în obligațiile de informare nu încalcă principiul egalității (art. 16), deoarece toate entitățile reglementate intră într-o categorie unitară de “comerciant”.
• Libertatea economică (art. 45) este garantată, dar nu absolută: exercitarea activității economice trebuie să fie conform regimului legal, care poate sancționa comportamente susceptibile să inducă consumatorul în eroare.
• Legea este previzibilă, public succint în Monitorul Oficial și face posibilă anticiparea consecințelor nerespectării ei chiar și de către un profesionist, conform criteriilor de legalitate (art. 1 alin. (5) și art. 16).

Decizia CCR: comerțul en détail la același nivel de responsabilitate

Concluzia CCR este clară: comercianții nu pot scăpa de răspundere în baza faptului că nu sunt producători. Chiar revânzătorii — cei care pun în circulație produse etichetate de altcineva — sunt incluși în categoria care trebuie să evite informațiile înșelătoare, privind caracteristicile produsului sau prețurile. Orice abatere conduce la sancțiuni conform legii, fără să se facă discriminări.

Instanțele române au susținut anterior ideea de responsabilitate extinsă.

CCR citează jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, care afirmă că statul are marjă de apreciere în diferențierea tratamentelor juridice — dar tratamentul egal este justificat atunci când obiectul reglementării este similar.

Faptul că legislația ne diferențiază între producător și revânzător în privința informațiilor nu este, în sine, o încălcare constituțională.