Despre această tendință a auzit și Consiliul Concurenței, care a declanșat, în urmă cu câțiva ani, o investigație care vizează un jucător important din piața auto - Renault Technologie.
Astfel de practici sunt numite „no-poach” și sunt acorduri între companii care se înțeleg între ele să nu contacteze, recruteze și/sau angajeze persoane care lucrează și/sau care au lucrat la vreuna dintre firmele implicate. Situații de acest gen au fost semnalate nu doar la noi, ci și în străinătate, unde au fost aplicate sancțiuni.
Înțelegeri tacite
Sorina Faier, fondatoarea companiei Elite Searchers, specializată în recrutarea de top și middle management, confirmă faptul că astfel de înțelegeri există și în România și reprezintă o zonă extrem de sensibilă în piața muncii.
În ultimii ani, în special în sectoare precum automotive, engineering, IT sau shared services, companiile au început să manifeste din ce în ce mai mult un comportament de „protecție a resursei umane”.
„În contextul în care recrutarea a devenit scumpă și dificilă, iar proiectele depind de specialiști foarte bine pregătiți, unele organizații ajung să facă înțelegeri tacite sau chiar formale pentru a nu-și „fura” angajații”, a declarat pentru Termene.ro Sorina Faier.
Adevărul este că în România, au fost destul de multe cazuri de angajaţi care aleg să treacă la concurență pentru un salariu mare, fără să mai țină cont de faptul că angajatorul respectiv a investit timp, cunoştinţe şi bani în pregătirea lui.
Fenomenul se cheamă „no-poach” și elimină concurența reală între companii pentru atragerea angajaților, se crează astfel bariere artificiale pe piață și scade mobilitatea forței de muncă ținută captivă de multe ori.
Mobilitate limitată
Specialistul în recrutare declară că recurgerea la asemenea practici limitează mobilitatea angajaților, ceea ce contravine principiilor unei piețe competitive, iar în același timp distorsionează nivelul salarial, deoarece salariile nu mai sunt influențate de cererea și oferta reale.
În același timp, Sorina Faier afirmă că sunt afectate inovația și competitivitatea, pentru că se restricționează circulația talentelor între proiecte și companii, iar aceste practici pot constitui restricții verticale sau orizontale de concurență, exact cum analizează și Consiliul Concurenței.
„Din experiența noastră de executive search, am întâlnit situații în care două companii din același grup, implicate în proiecte comune, încercau să introducă, la nivel neoficial, reguli prin care să evite recrutarea reciprocă. Deși tentante la prima vedere, aceste acorduri sunt riscante, pentru că pot fi considerate practici anticoncurențiale”, arată Faier.
Este totuși pentru prima dată când în România vedem o investigație oficială în zona „no-poaching agreements”, ceea ce arată clar că piața evoluează și că autoritățile devin mai vigilante, consideră recrutorul.
„Din punctul meu de vedere, protejarea oamenilor se face în primul rând prin programe interne solide, engagement real, cultură organizațională sănătoasă și pachete corecte, nu prin înțelegeri între companii”, mai precizează Faier.
Investigație la Consiliul Concurenței
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, declara recent că în cele două luni care au mai rămas până la finele anului 2025 urmează să fie finalizate în jur de zece investigații. Pe această listă se află și o investigație mai puțin obişnuită, cea legată de Renault şi partenerii lor de dezvoltare, firme de inginerie cu care producătorul auto este în parteneriat pentru diferite proiecte tehnologice.
„Aici ne uităm să vedem dacă a existat o coordonare între aceste companii de a nu-şi ”fura” angajaţii unii altora. E o speţă mai puţin obişnuită, e pentru prima dată când ne uităm la genul ăsta de înţelegeri între companii, care nu ar fi concurente pe produsul lor final, dar erau concurente în atragerea forţei de muncă”, a precizat Chiriţoiu pentru News.ro.
Investigația a fost declanșată în 2022 și vizează companiile Renault Technologie Roumanie S.R.L., Alten Si-Techno Romania S.R.L., Akka Romserv S.R.L., Bertrandt Engineering Technologies Romania S.R.L., Expleo Romania S.R.L., Fev Ece Automotive S.R.L. și Segula Technologies Romania S.R.L.
„Vom finaliza investigaţiile, dar asta nu înseamnă neapărat amenzi. Investigaţiile se pot termina şi punând anumite condiţii şi pot fi şi cazuri în care suspiciunile noastre nu s-au confirmat şi vom finaliza investigaţia şi fără să impunem amenzi”, spune Bogdan Chirițoiu.
Practicile „no-poach”
Practicile numite „no-poach” sunt acorduri între companii care se înțeleg să nu contacteze, recruteze și/sau angajeze persoane care lucrează și/sau care au lucrat la vreuna dintre firmele implicate. Practic, este vorba de eliminarea unei concurențe reale între companii în ceea ce privește atragerea angajaților, creându-se bariere artificiale pe piață. Mobilitatea forței de muncă este redusă, aceasta fiind ținută captivă.
Consecința acestor acorduri este menținerea nivelului salariilor pentru respectivele specializări la un nivel artificial, inferior celui real, ceea ce presupune costuri mai mici pentru angajatori.
Astfel de situații au fost identificate nu doar în România, ci și în alte țări - Lituania, Ungaria, Polonia sau Portugalia, unde autoritățile de concurență au sancționat acorduri de tipul „no-poach” și de fixare a salariilor.
