INTERVIU | Tariq Fancy, ex-BlackRock, cel mai mare administrator de bani din lume: Hype-ul a adus creșteri nerealiste pentru sectoarele verzi. Acum intrăm în perioada de „mahmureală”

Tariq Fancy, fostul responsabil pentru investițiile investiții sustenabile la BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, oferă o perspectivă critică asupra piețelor „verzi” și fenomenului ESG (mediu, social și guvernanță corporativă), subliniind că volumul record de investiții verzi, alimentat de bani ieftini și discurs politic puternic, a dus la o supraevaluare periculoasă. Care este riscul?

„Da, tocmai am trecut printr-un ciclu de hype în care banii ieftini (dobânzile scăzute) și discursul politic au umflat sectoarele „verzi” până la niveluri de creștere nerealiste, iar acum intrăm în perioada de „mahmureală”. Asta îmi amintește de un alt ciclu de hype pe care l-am trăit la începutul carierei mele, bula dot com – când, retrospectiv, momentul ideal pentru a investi a fost chiar după ce bula s-a spart”, a spus Tariq Fancy într-o discuție cu Termene Business Hub.

Tariq Fancy este un investitor, specialist în redresare și antreprenor, având o perspectivă și o voce unică asupra unei provocări critice pentru capitalismul global de astăzi: cum să îmbini sustenabilitatea și imperativele sociale cu modelele tradiționale de afaceri axate exclusiv pe profit.

Anterior, Tariq a fost primul Director Global de Investiții pentru Investiții Sustenabile la BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume. După ce a părăsit compania, a început să publice articole critice la adresa status-quo-ului ESG, culminând cu un eseu viral din 2021 intitulat „Jurnalul secret al unui investitor sustenabil” („The Secret Diary of a Sustainable Investor”), în care susținea că liderii de afaceri „răspund adevărurilor incomode cu fantezii convenabile.” Eseul a fost larg mediatizat și a declanșat o reacție amplă și continuă împotriva „greenwashing-ului” în industria serviciilor financiare. Ce l-a motivat să plece de la BlackRock și să critice public investițiile ESG?

„Am plecat în termeni buni, din motive familiale, dar la un an și jumătate după aceea am decis să vorbesc public. În timpul pandemiei am ajuns la concluzia că ESG devenise un „placebo” pentru societate – v ândut ca o soluție la probleme sociale precum schimbările climatice și inegalitate – însă, în realitate, dacă urmărești fluxul banilor și stimulentele, era în principal PR și marketing”, spune el.

Între profit și impact social

Cu toate criticile pe care piețele verzi le-au atras în ultimii ani, sunt și tendințe care câștigă teren și care contează – cele mai puțin glamour.

„Entuziasmul și sloganele se estompează, iar ceea ce rămâne este partea plictisitoare, dar care chiar contează: activele reale, infrastructura de bază, reziliența rețelelor, eficiența energetică și a lanțurilor de aprovizionare, precum și adaptarea la impacturile climatice pe care deja le vedem”, adaugă Tariq Fancy.

Acesta afirmă că dacă în trecut ESG era perceput ca o sursă de venituri noi pentru afaceri – de exemplu, milenialii care cumpără produse verzi atractive – astăzi există multe afaceri inovatoare „plictisitoare, dar geniale” care pot genera profit prin reducerea costurilor, limitarea risipei și îmbunătățirea prognozării cererii și a eficienței lanțurilor de aprovizionare.

„Acestea sunt tipurile de lucruri care îl entuziasmează mai mult pe directorul de operațiuni (COO) decât pe cel de marketing (CMO). În teorie, profitul și impactul social în investițiile sustenabile pot fi aliniate, dar în practică, motivația profitului pe termen scurt câștigă de obicei, cu excepția cazului în care guvernele schimbă regulile astfel încât <a face ceea ce este corect> – de exemplu, a nu polua – să nu însemne o reducere a profitului”, remarcă investitorul.

Întrebat dacă sectorul financiar poate contribui eficient la combaterea schimbărilor climatice, Tariq Fancy spune că da, dar numai dacă încetează să pretindă că bunele intenții voluntare sunt suficiente.

„Pentru a repara sistemul, trebuie să reparăm stimulentele prin schimbări obligatorii, nu voluntare – de exemplu, prin reglementarea externalităților negative pe termen scurt, precum poluarea și printr-o mai bună aliniere a compensației executive la obiectivele pe termen lung”, constată el.

Tariq Fancy mai spune că deși datele ESG s-au îmbunătățit considerabil, majoritatea ratingurilor ESG de astăzi sunt, din păcate, mai aproape de un instrument de marketing decât de o știință.

„Sunt adesea inconsistente, ușor de manipulat și reflectă mai degrabă eforturile de PR decât impactul real asupra lumii. În plus, sunt folosite mai ales de fondurile din piețele publice, iar neexistând dovezi că acumularea unui coș de acțiuni ușor mai <verzi>, care au fost deja tranzacționate de ani de zile, oferă capital suplimentar cauzelor bune sau are vreun impact real”, continuă Fancy.

Criticile la adresa investițiilor ESG din țările dezvoltate reflectă adesea abordări superficiale, ceea ce oferă economiilor emergente șansa de a-și crea propriul model sustenabil, adaptat nevoilor locale și axat pe investiții reale în infrastructură și energie curată. Cum ar trebui economiile emergente să gestioneze atragerea capitalului ESG fără a cădea în capcana „greenwashing”-ului?

„Cred că reacția împotriva investițiilor ESG din ultimii ani a fost un răspuns la modul în care acestea au fost practicate în țările dezvoltate, în special în SUA, unde au devenit slogane de marketing promovate de o generație de lideri de afaceri care au pierdut încrederea publicului – un fenomen început după criza financiară globală. Economiile emergente ar trebui, așadar, să profite de această oportunitate pentru a-și promova propria viziune asupra ESG, una adaptată compromisurilor locale în ceea ce privește resursele, nevoile populației etc. În loc să copieze jargonul și prezentările occidentale, acum există ocazia de a întreba din nou: <Cum arată versiunea noastră a unei economii sustenabile?> și <Cum putem împărtăși această viziune pentru a atrage capital către active reale și productive, cum ar fi infrastructura rezilientă și energia curată?>”, conchide Tariq Fancy.

Cine este Tariq Fancy

Tariq s-a aflat în centrul încercării capitalismului de a combina profitul cu scopul social, după ce a experimentat ambele extreme. Pe partea „scopului social”, între 2013 și 2017, a fondat și dezvoltat Rumie, o organizație non-profit digitală care a pionierat conceptul de „microlearning” prin smartphone, folosit astăzi de milioane de persoane în peste 150 de țări – inclusiv de către fete afgane care pot învăța în siguranță de oriunde, folosind un telefon mobil.

Rumie, pe care Tariq a fondat-o după moartea unui prieten apropiat din facultatea de business, la sfârșitul anului 2012, este absolventă a incubatorului tehnologic Y-Combinator și subiectul unui studiu de caz Harvard Business School din 2016.

Înainte de activitatea sa în sectorul non-profit, Tariq a avut o lungă carieră în sectorul „profitului”, ca profesionist senior în investiții. Și-a început cariera în 2001 în grupul de investment banking pentru tehnologie al Credit Suisse First Boston (CSFB) din Palo Alto, care a condus IPO-urile companiilor Google, Amazon și Cisco.

În 2003 s-a alăturat MHR Fund Management, o firmă de private equity din New York, specializată în investiții în situații dificile, redresări și cazuri speciale, unde a devenit cel mai tânăr partener al firmei în 2006.

Între 2010 și 2012 a fost profesionist senior în investiții la Canada Pension Plan Investment Board (CPPIB), unde a condus crearea și investiția în diverse strategii globale noi.

În 2012 și 2013, a condus redresarea companiei asiatice de software Wildfire, care a fost achiziționată în 2015.

Scrierile și prelegerile lui Tariq sunt informate de experiența practică în redresarea afacerilor din Shanghai până în San Diego, construirea și implementarea de verticale profitabile de investiții, crearea consensului și implementarea schimbărilor în cadrul unor birocrații mari, precum și utilizarea metodelor noi bazate pe date și tehnologie pentru a măsura și amplifica impactul social.

El și-a câștigat reputația unui rar contrarian în domeniul ESG, care provoacă ieșirea din stimulentele și țintele pe termen scurt pentru a găsi soluții pe termen lung care chiar funcționează în timpii necesari. Tariq a scris articole pentru publicații precum The Economist, The Wall Street Journal, The Financial Times, USA Today, The Globe and Mail și Le Monde, printre altele.

Tariq și-a finalizat studiile universitare la Brown University, petrecând anul al treilea în Marea Britanie, la Oxford University, unde a studiat Filosofie, Politică și Economie (PPE). Deține un master în Economie și Politici Publice de la Sciences Po Paris și un MBA de la INSEAD, în Franța și Singapore. S-a născut și a crescut în Toronto și a locuit și lucrat în America de Nord, Europa și Asia, vorbind patru limbi.