Un proiect de lege înregistrat în Parlament vrea să reglementeze coerent și unitar o profesie care a funcționat, până în prezent, într-un vid legislativ: cea de agent imobiliar. Parcursul parlamentar precede și consultarea Executivului de la Palatul Victoria care trebuie să emită un punct de vedere consultativ.
Inițiativa legislativă a fost înregistrată sub numerele Bp. 130/2024 și Plx. 340/2024.
Scopul declarat al legii este de a introduce criterii clare pentru exercitarea profesiei de agent, broker sau agenție imobiliară, reglementând activitatea acestor intermediari în raport cu legislația națională și directivele europene privind recunoașterea calificărilor profesionale și libertatea serviciilor.
Cu toate acestea, proiectul a stârnit ample controverse, atât în rândul profesioniștilor din domeniu, cât și în rândul experților juridici și al autorităților publice.
Guvernul pasează responsabilitatea către Parlament
Deși proiectul are un impact major asupra unui domeniu care implică anual tranzacții de miliarde de euro, Guvernul nu a adoptat un punct de vedere ferm, lăsând decizia în mâinile Parlamentului. Această pasivitate este problematică, în contextul în care se cere o intervenție legislativă coerentă, care să asigure:
- profesionalizarea meseriei de agent imobiliar;
- protecția consumatorilor;
- reducerea riscurilor din tranzacțiile imobiliare;
- armonizarea cu standardele UE.
Refuzul Guvernului de a se poziționa clar ridică întrebări privind intenția reală de reformare a sectorului, dar și privind capacitatea administrației publice de a promova politici publice coerente și bazate pe studii de impact.
Critici fundamentale: lipsa clarității și proporționalității
Una dintre cele mai vehemente critici la adresa proiectului este legată de ambiguitatea terminologică: se face vorbire despre „profesie”, „ocupație” sau „calitate” de intermediar imobiliar, fără o distincție clară între acestea. De asemenea, nivelul de pregătire solicitat – liceal sau studii universitare fără specializare – este considerat insuficient pentru a justifica reglementarea ca profesie reglementată, asemenea medicilor, avocaților sau arhitecților.
Totodată, nu a fost efectuat un test de proporționalitate, așa cum cere Legea 245/2020 și Directiva europeană 2018/958. O astfel de analiză ar fi trebuit să demonstreze că introducerea de noi bariere de acces în profesie este necesară, adecvată și justificată în interes public – lucru care nu s-a întâmplat.
ANCPI, în conflict de interese
Proiectul de lege prevede ca Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) să devină autoritate de reglementare, autorizare și supraveghere pentru agenții imobiliari. Numai că ANCPI este o instituție publică, subordonată Guvernului, fără atribuții sau competențe în domeniul formării profesionale ori al reprezentării intereselor unei bresle. Astfel, proiectul creează un conflict de interese evident, prin atribuirea unor funcții care nu corespund obiectului de activitate al agenției.
Pe lângă lipsa unui test de impact și de proporționalitate, proiectul conține numeroase ambiguități și necorelări juridice. Printre cele mai grave:
- reglementări privind condamnările penale care pot limita accesul la profesie în mod disproporționat;
- confuzie între tipurile de contracte de intermediere și necorelarea cu dispozițiile Codului civil;
- definirea profesiei în mod neclar, atribuind statut profesional și persoanelor juridice, ceea ce este contrar practicii legislative în UE;
- cerințe discutabile de formare continuă, fără justificare clară privind necesitatea acestora la fiecare 3 ani.
În plus, multe dintre normele de reglementare și sancționare sunt delegate către acte administrative subsecvente – ordine ale ANCPI – ceea ce adâncește lipsa de previzibilitate și riscul de abuzuri.
Impactul incertitudinii asupra pieței imobiliare
Fără o reglementare clară, piața imobiliară continuă să funcționeze într-un mediu nereglementat sau parțial reglementat, cu practici inegale și riscuri majore pentru consumatori. Absența unei legislații coerente permite existența unor agenți fără pregătire minimă, fără responsabilități clar trasate și fără mecanisme de sancționare eficientă.
În lipsa intervenției Guvernului, profesia rămâne în zona gri a economiei, iar consumatorii – fie că sunt cumpărători, chiriași sau dezvoltatori – se află adesea fără protecție reală în fața abuzurilor sau incompetenței.
.png)
.png)
