România procesează maximum 100.000 de cereri de vize pe an pentru străinii non-UE care vor să muncească

Piața muncii din România se confruntă cu un blocaj birocratic care riscă să afecteze atât angajatorii, cât și lucrătorii străini. Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM) atrage atenția că procedura de viză durează chiar și 12 luni, mult peste media europeană. Întârzierile înseamnă pierderi financiare pentru firme și bugetul de stat, dar și descurajarea muncitorilor calificați să vină în România.

Propunerea PIFM

PIFM propune o reformă legislativă care să introducă acreditarea agențiilor de import de personal, reducerea timpilor de procesare și măsuri clare de protecție pentru angajați și angajatori.

Patronatul propune o acreditare specială pentru agențiile de import de forță de muncă, similară cu sistemele existente în domeniul exportului de personal sau al leasingului de muncă.

„Aşa cum există sisteme de acreditare pentru exportul de forţă de muncă şi pentru leasingul de personal, este nevoie şi de o acreditare dedicată importului de forţă de muncă. Un cadru legislativ clar ar trebui să includă agenţii licenţiate cu expertiză în resurse umane, asistenţă socială şi juridică; obligativitatea agenţiilor de a gestiona întregul parcurs al angajatului, de la recrutare şi sosire în România până la integrare; precum şi mecanisme clare de control şi monitorizare, pentru a preveni abuzurile”, a explicat Corina Constantin, Vicepreședinta PIFM.

Beneficiile unei astfel de acreditări

Vicepreședinta Patronatului arată că implementarea unui sistem de acreditare ar aduce avantaje multiple:

• pentru angajații străini: reducerea riscului de exploatare sau înșelăciune, acces la informații corecte și sprijin pe parcursul integrării;
• pentru angajatori: timpi de așteptare mai scurți, predictibilitate și candidați mai bine pregătiți pentru locurile de muncă disponibile;
• pentru stat: reducerea volumului birocratic, mai puține respingeri și erori, verificare mai eficientă prin colaborarea cu agențiile licențiate.

Patronatul insistă asupra faptului că muncitorii străini nu ar trebui să devină o povară pentru sistemul de șomaj atunci când contractele lor încetează. În loc să aștepte luni întregi până la aprobarea schimbării angajatorului, aceștia ar trebui să poată fi integrați imediat în alte companii, astfel încât să continue să contribuie la economie.

„Muncitorii străini trebuie priviți ca o resursă disponibilă rapid și transparent, nu ca o problemă birocratică”, se arată în apelul organizației.

Creștere accelerată a cererii pentru muncitori non-UE

Corina Constantin, subliniază că România a devenit din ce în ce mai dependentă de lucrătorii străini în ultimul deceniu:

„Piaţa recrutării de forţă de muncă străină a evoluat semnificativ în ultimii opt ani, ca răspuns direct la nevoile tot mai mari ale economiei româneşti. Dacă în 2018 erau solicitaţi aproximativ 15.000 de lucrători străini pe an, în 2019 cererea s-a dublat la 30.000, iar în 2020 s-a menţinut la acelaşi nivel. Anul 2021 a adus o nouă creştere, cu 50.000 de lucrători străini pe an, iar din 2022 până în prezent, contingentul a ajuns la 100.000 pe an”.

Cifrele arată clar că firmele românești au apelat masiv la muncitori non-UE pentru a acoperi lipsa acută de personal local. Problema este că instituțiile statului au ajuns la limita capacității de procesare – în jur de 100.000 de dosare anual.

Proceduri întârziate cu luni de zile

Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă durata procedurilor pentru obținerea vizelor de muncă. În timp ce în alte țări europene acestea sunt finalizate în cel mult trei luni, în România procesul poate depăși un an.

„Întârzierile majore pun angajatorii în situația de a nu-și mai putea planifica activitatea pe termen scurt și mediu. România pierde forță de muncă calificată, pentru că oamenii preferă țări unde procedura este mult mai rapidă”, a explicat Corina Constantin.

Aceste întârzieri afectează direct și bugetul de stat. Fiecare lună de amânare înseamnă taxe și contribuții care nu intră în economie. Patronatul estimează că statul pierde cel puțin șase luni de încasări pentru fiecare lucrător străin.

Riscul fraudelor și lipsa de reglementare

O altă problemă gravă este apariția agențiilor care urmăresc doar câștiguri rapide, fără să ofere servicii complete de integrare. Acestea pot frauda atât angajatorii, cât și muncitorii, ceea ce generează prejudicii economice și sociale.

„Întârzierile majore din procesarea dosarelor generează pierderi directe și pentru bugetul de stat”, se menționează în comunicatul PIFM. În plus, lipsa unor reglementări clare face ca piața să fie vulnerabilă la abuzuri, iar muncitorii străini să fie expuși exploatării sau chiar șederii ilegale.

Prin vocea vicepreședintei Corina Constantin, Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă cere Guvernului să trateze cu prioritate adaptarea legislației privind recrutarea și integrarea lucrătorilor non-UE. Într-un context economic marcat de lipsa forței de muncă și de instabilitate, România riscă să piardă competitivitate dacă nu își modernizează rapid procedurile.

Reforma propusă de PIFM ar aduce stabilitate, transparență și ar proteja deopotrivă angajatorii, angajații și bugetul de stat.