Alexandra Smedoiu, CFA România: Următorii cinci ani vor sta sub semnul ajustării bugetare | Cu cifrele pe masă

„Din punctul meu de vedere, și în 2026, și probabil în următorii cinci ani ne vom afla sub semnul acestui deficit bugetar. Am avut un deficit aproape cu două cifre, cum ne place nouă, economiștilor, să spunem. De fapt, dacă vorbim de deficit sau de inflație, nu ne place să fie cu două cifre. Ne așteaptă, în continuare, o perioadă de ajustare.

Dacă ne gândim că, într-un termen de aproximativ cinci ani, ar trebui să ajungem la 3%, asta înseamnă minimum un punct procentual de ajustare în fiecare an. Un punct procentual poate să sune ca ceva foarte mic, ceva «după virgulă», însă, dacă ne raportăm la valoarea PIB, este un efort foarte mare să se facă în interiorul a 12 luni”, a spus Alexandra Smedoiu în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.

Alte declarații:

Execuția bugetară pe 2025

Ce s-a văzut în anul 2025 a fost mai degrabă partea de creștere a veniturilor fiscale. Au fost majorări de taxe și, ca să amintesc câteva, cea mai importantă a fost creșterea taxei pe valoare adăugată cu două puncte procentuale. Au fost creșteri și pe alte zone – impozite suplimentare pentru anumite domenii, creșterea impozitării micilor firme, a antreprenorilor. A fost un spectru mai larg de creșteri de taxe.

Chiar și așa, veniturile fiscale nu cred că au crescut la nivelul lor potențial, pentru că orice creștere de prețuri duce la scăderea consumului, ceea ce s-a și văzut spre finalul anului trecut. În mod normal, de exemplu, o creștere a TVA bugetată are în vedere și reducerea consumului. Cresc încasările de taxe în valori absolute, însă scade volumul, ceea ce înseamnă că o creștere de două puncte procentuale la TVA nu se translatează unu la unu în veniturile fiscale.

Ce ne așteaptă pentru anul 2026 este o mare întrebare, în primul rând pentru că suntem la început de an. Am avut deja o serie de creșteri de taxe: creșterea impozitelor pe proprietățile rezidențiale, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie, alte creșteri pe zona de accize și alte impozite și taxe pentru persoanele fizice, cum ar fi cele pe dividende. Acestea își vor produce efectul pe parcursul acestui an, astfel încât să creștem zona de venituri fiscale.

Dacă ne uităm la ponderea veniturilor fiscale, suntem la aproximativ 26% din PIB. Ar trebui să mergem undeva spre 30%, media UE fiind în jur de 31%-32%. Nu este neapărat o țintă absolută pentru noi, însă partea aceasta de venituri fiscale este cea care dă spațiu de manevră și pentru zona de cheltuieli.

Aș spune că în anul 2026 mai pot fi surprize pe zona de taxe și mă gândesc, poate la jumătatea anului, la o altă creștere a TVA. Nu m-ar surprinde, însă depinde foarte mult de ce reușim să facem pe zona de cheltuieli. Dacă ne uităm la cheltuieli, vedem că există puțin spațiu de manevră. Avem cam 60% cheltuieli fixe, adică salarii și pensii.

Mai avem și o surpriză în bugetul din 2025, anume costurile de finanțare. Dacă înainte erau 1%-2% din PIB, acum au ajuns la 7%. Asta înseamnă aproape o triplare. Sigur, este efectul creșterii dobânzilor, dar și al faptului că statul s-a împrumutat mai mult. Vedem acum efectele acestor împrumuturi, care încep să ajungă la scadență.

Pe zona de cheltuieli, spațiul de manevră este din ce în ce mai mic. Acesta este motivul pentru care spun că o ajustare pe zona de venituri nu mi s-ar părea o surpriză undeva la jumătatea acestui an.

Ratingul suveran

Anul trecut s-a vorbit mult despre ratingul României. Zona aceasta de deficit sau modul în care ne gestionăm veniturile și cheltuielile are cea mai mare importanță pentru agențiile de rating, pentru că acesta este primul semnal dacă un debitor – o țară, o companie, o persoană – are capacitatea să-și plătească datoriile.

Faptul că mergem pe tendința de reducere a deficitului bugetar va fi un semnal bun pentru piață și, în ceea ce privește ratingul de țară, nu mă aștept la ajustări, cel puțin nu anul acesta.

Pe de altă parte, pe zona de finanțare văd o strategie care cred eu că este foarte bună. Statul încearcă să se împrumute mai mult de pe piața internă. Au avut foarte mare succes emisiunile de titluri de stat și acesta este un lucru bun, pentru că este mult mai bine să te împrumuți intern decât extern.

Când te împrumuți extern, te supui riscurilor ca investitorii, care nu au foarte multă răbdare și își doresc rezultate rapide, să pună presiune pe dobânzi sau pe ratingul de țară. Din punctul acesta de vedere, suntem oarecum protejați, pentru că finanțarea deficitului s-a făcut foarte mult pe piața locală.

Creșterea economică

Ca evoluție pentru anul 2026, aș spune că în cel mai bun caz va fi un an „flat”, adică o evoluție fără nimic spectaculos, undeva până în 1% creștere economică. Prognozele vorbesc de 1%-1,5%. Sunt probabil destul de optimiste. Noi vedem mai degrabă o creștere între 0 și 1, în jur de 0,5%.

Trebuie luat însă și ca un semn că lucrurile încep să se așeze pentru premise de creștere începând cu anul 2027. Ar fi fost mult mai grav dacă ne gândeam că trebuie să intrăm într-o ajustare negativă, adică într-o recesiune. Credem totuși că nu este cazul pentru 2026, iar din 2027 încolo lucrurile pot deveni chiar mai optimiste.

Un lucru extrem de clar este acela că veniturile din taxe aproape întotdeauna vor crește din perspectiva Guvernului, pentru că aici vorbim de valori absolute. Chiar dacă nu ar exista nicio creștere de taxă, numai din inflație ar exista un efect natural de creștere a veniturilor din taxe. Din punctul acesta de vedere, faptul că am avut niște ani cu o inflație foarte ridicată sigur că a avut un impact asupra bugetului de stat în sensul creșterii veniturilor.

Bineînțeles că atunci când avem inflație există însă și presiunea de a ajusta cheltuielile. Dacă ne uităm la anii precedenți, vedem că s-au ajustat, spre exemplu, pensiile, unde am avut un efect mare pe partea de cheltuieli. Ajustarea pensiilor a avut în vedere, printre altele, și inflația. Lucrurile sunt înlănțuite.

Sunt mai multe surse în care ne putem pune speranțele, dar fondurile europene sunt una dintre sursele principale și aș spune că cea mai importantă, pentru că acum sunt ultimele ocazii în care putem accesa fondurile respective.

Mă uitam la ajustările acestea și cred că este vorba de proiecte vechi care au fost încasate acum sau invers. Sper să fie un semnal de alarmă că trebuie îndreptată toată atenția spre zona aceasta de fonduri europene și fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență. Mă aștept ca acestea să fie o componentă importantă în bugetul pe 2026, pe zona de venituri nefiscale.

Măsuri neinspirate

Am avut o creștere de pensii care ne-a încărcat foarte mult pe zona deficitului bugetar. Aici trebuie făcute niște analize de impact, o corelare a pensiilor cu nivelul de trai, cu puterea de cumpărare, cu inflația, însă, după părerea mea, aici este o „nucă tare” și ar trebui realizat un plan pe termen lung.

La un moment dat este nevoie, într-adevăr, și de creșterea pensiilor, însă numărul de pensii în plată va crește, perioada în care se va plăti pensia va crește, iar lucrurile acestea duc, într-un orizont pe care îl putem estima destul de bine, chiar pe 10, 20 sau 30 de ani.

Trebuie să vorbim și de creșterea vârstei de pensionare, de prelungirea perioadei de activitate cu anumite facilități, poate de crearea unei zone tampon, a unei tranziții între punctul A și punctul B, pentru că punctul B va fi clar unul în care vom cheltui mult mai mulți bani cu pensiile. Pentru mine aceasta este cea mai importantă problemă, pe care poate nu o vedem foarte clar acum, dar care este ca un uriaș ascuns din umbră.

Când ești acolo și nevoia de bani e clară, TVA-ul este o măsură dovedită, aduce bani la buget repede și bine. Ce aș fi făcut poate în plus? Pe zona de cheltuieli, deși este greu să reduci, cred că trebuie dat măcar un semnal.

Oamenii trebuie să vadă că nu li se cere doar lor, ci că li se cere și altora, ca să se creeze cadrul acesta de încredere. Dacă venim doar cu măsuri pe zona de venituri, lumea își va pierde încrederea, iar asta în timp duce la multe alte probleme. M-aș fi ocupat și de zona aceasta un pic mai mult, chiar dacă impactul în PIB nu era neapărat soluția salvatoare.

Perspective pentru 2026

În afară de debirocratizare și digitalizare, care ar trebui să reducă costurile în timp, este greu de tăiat din alte părți. Sper însă că se vor putea face ajustări și pe costurile de finanțare. Inflația o să scadă, vor scădea și dobânzile, deci vom putea bugeta scăderi acolo. Acest lucru ar trebui să ne dea un spațiu mai mare de manevră.

M-aș uita cum evoluează dobânzile, cum evoluează sumele atrase din fonduri europene, sumele cofinanțate de la buget și, de asemenea, la capacitatea de plată a datoriei publice.

M-aș uita la măsura în care costurile de finanțare cresc, dar cresc și veniturile, și aș analiza raportul dintre ele, nu valorile absolute. Vorbim mult de datoria publică care a crescut, dar dacă ne uităm la capacitatea de plată, lucrurile nu stau chiar atât de rău.

Contează și unde alocăm banii. Dacă îi alocăm către salarii și pensii, se duc în consum și se întorc în taxe. Dacă îi alocăm către investiții, acestea duc la plăți către companii, angajări și un efect multiplicator în economie.

Este obligatoriu să reducem deficitul bugetar, nu vorbim doar de wishful thinking. De aceea, nu credem că economia va accelera foarte mult în 2026, tocmai pentru că punctul de atenție va fi reducerea deficitului, ceea ce înseamnă că statul va plăti mai puțin, va angrena mai puțin în proiecte, va plăti mai târziu – toate, măsuri de conservare a cash flow-ului statului.

Cred că în continuare sunt industrii cu potențial, de exemplu zona de energie, zona de tehnologie, de IT, poate și agricultura – aici mi se pare că este un potențial mare – și chiar industria auto. Au fost deja ani de ajustări semnificative acolo și se pot reporni motoarele.

M-aș uita la inflație și la costul de finanțare, pentru că merg mână-n mână, la capacitatea de îndatorare a statului, acel procent care ne arată dacă statul e confortabil să împrumute sume pentru investiții sau pentru plăți în economie.

M-aș mai uita de asemenea la investițiile străine directe, pe care mi-aș dori să le atragem în număr cât mai mare. Asta înseamnă și multinaționale, și fonduri de investiții, și remiteri, de ce nu – deci nu doar la taxe, ci mai mult la cash flow-ul care intră din investiții și fonduri europene.