Radu Savopol, 5 to go: Cred că putem să ducem compania la o evaluare de 100-150 mil. euro în următorii 5 ani | A fost odată în business

Rețeaua de cafenele 5 to go poate ajunge la o evaluare de până la 150 mil. euro în următorii cinci ani, ceea ce ar însemna un nivel de aproximativ cinci ori mai mare comparativ cu evaluarea de la finalul anului 2024, după cum a explicat Radu Savopol, cofondator 5 to go, în emisiunea „A fost odată în business”.

„Noi am avut o evaluare de circa 30 mil. euro în decembrie 2024. Eu cred că putem să ducem compania între 100 mil. euro și 150 mil. euro în următorii cinci ani de zile. Dar este o muncă și o ambiție și trebuie să îți facă plăcere. Dacă nu îți face plăcere și te mulțumești că ai luat niște bani și ai plecat la pescuit în Cuba, nu funcționează.”

Evaluarea de circa 30 mil. euro din decembrie 2024 a venit în urma unei tranzacții prin care fondurile de investiții Invenio Partners din Bulgaria și ACP din Polonia au preluat pachetul majoritar de acțiuni în rețeaua de cafenele 5 to go, la cinci ani după ce fondatorii i-au atras în acționariat pe Marian Alecu și fondul de investiții Mozaik, controlat de Sasha Dragic.

Radu Savopol s-a remarcat în primă fază în industria HoReCa prin conceptele precum Old Nick Pub Sinaia și București, dar și altele. A devenit unul dintre cei mai dinamici antreprenori din România în ultimul deceniu, după ce a dezvoltat rețeaua de cafenele 5 to go alături de Lucian Bădilă.

Primul 5 to go a apărut în 2015, într-un spațiu din Piața Lahovari din București, iar până la finalul anului rețeaua avea 10 locații. În 2016 a ajuns la 36 de locații, în 2017 la 70 de locații, în 2018 la 100 de locații, în 2019 aproximativ 150 de locații, în 2020 la 220 de locații, 300 de locații în 2021, 450 de locații în 2022, peste 500 de locații în 2023, peste 600 de locații în 2024 și peste 650 în prezent.

„Nu tragem frâna de mână în România. Eu cred că România poate să ajungă undeva la 900-1.000 de locații, cel puțin.”

Dezvoltarea 5 to go este o poveste despre parteneriate, care include în prezent circa 300 de francizați. În paralel cu dezvoltarea pe plan local, rețeaua de cafenele a mizat și pe extinderea internațională. După o serie de proiecte-pilot și o primă inițiativă nereușită în piața din Ungaria, compania a schimbat strategia, iar acum dezvoltă în Bulgaria și Republica Moldova.

„În regiune cred că poți să îți faci mâna, dar eu cred că momentul când vom intra într-o piață matură cum este Germania, Spania, pentru că atunci când vei avea o valoare de 100-150 mil. euro trebuie să fii prezent într-o țară mare. Pentru că regiunea e bună, dar dacă validezi Germania e clar că poți valida și Austria, Franța, Spania sau alte țări.”

Ce a povestit Radu Savopol despre începuturi

• Mi-a plăcut desenul la școală. Desenam foarte mult. Mama și acum are niște caiete cu desenele mele, foarte multe caroserii de mașină desenate de mine. Asta a fost pasiunea principală în copilărie. Nu m-am concentrat în viață pe partea aceasta de desen.  
• Am vândut șireturi colorate cu un prieten de-al meu, colegul meu de bancă și de bloc. Luam șireturi albe de la mercerie, le coloram cu vopseluri și le ambalam frumos și le vindeam duminica în târg.
• Și astăzi îmi place designul. Foarte mult din ceea ce ați văzut în ultimii zece ani provine din ideile mele și din conceptele mele. Sunt foarte creativ, nu pot să mă abțin.

Despre prima afacere

• Cred că prima afacere a fost în 93-94 când am avut împreună cu un prieten și o colegă de facultate un business de design, cu o garsonieră pe Panduri. Și făceam grafică, cărți de vizită și ca fapt divers am fost primii care au lucrat cu Mega Image când au deschis aici și le făceam etichete pentru prețuri și ecusoane pentru angajați.

Despre parteneriatul cu Lucian Bădilă

• La Old Nick am fost singur în business 17 ani de zile și mi-am dat seama că nu poți să faci totul de unul singur. Și mai ales că apăruse partea asta de marketing, de social media, care nu o simțeam foarte bine. Lucian fiind mult mai tânăr decât mine a înțeles mult mai bine bucata asta de business.
• De la început i-am spus că el se ocupă de social media, marketing, comunicare, Facebook, site-uri care erau atunci legate de unde ieșim în oraș, ce facem. Apoi a preluat și vânzarea de franciză și a făcut o treabă extraordinară. Și astăzi conduce departamentul de dezvoltare în franciză al 5 to go și a făcut-o foarte, foarte bine, pentru că eu am putut să mă ocup de operațional mai mult, de design, de produse, de cu totul altceva, fără a avea presiunea vânzării în franciză.
• Marketingul l-am făcut împreună pentru că și mie mi-a plăcut și am făcut echipă și fac și astăzi echipă foarte bună cu el. Sunt multe debate-uri, dar cred eu că din asta a fost un plus valoare, faptul că eu am avut încredere în el, îl știam cât de muncitor era și este, încă de la pub, când a început să lucreze de la 16 ani și era unul dintre cei mai dornici de a face treabă și de a se afirma.
• Când l-am sunat și i-am spus ce vreau să fac era în București, era dornic să reușească, foarte ambițios, și cred că sunt niște trăsături foarte importante pentru un tânăr, pentru că nu mulți astăzi mai sunt atât de ambițioși, nu mai sunt atât de dornici de a reuși, se mulțumesc cu ce primesc de acasă și trăiesc mai mult într-o zonă de confort. El a vrut întotdeauna să iasă din zona de confort.

Despre momente critice

• Am mai povestit în trecut despre momentul acela când ne-a sunat Nicoleta și a zis că-și dorește foarte tare să facem o franciză. A fost prima oară când cineva ne-a tras de mânecă și ne-a semnalat că e posibilitatea de a face un business în franciză.
• Un alt moment important a fost în 2016, când l-am cunoscut pe Marian Alecu și aveam circa 30 de locații, iar la începutul lui 2017 el a zis că trebuie să facem repede 100. Pentru că businessul e bun, e vizibil și posibil să vină cineva cu bani în buzunar să facă o replică rapid și să ne spulbere. Am plecat de la discuția aceea și am stat vreo jumătate de oră în mașină și m-am gândit la ce a vrut să spună.
• E greu să gândești big picture dacă nu ai niște oameni de genul din industrie să-ți dea o direcție. Și mă refer la oameni care au performat în industria asta, nu neapărat oameni care se pricep la toate.

Despre investitori

• Tranzacția din 2019 a fost un moment important. Înainte de acest moment au mai fost 2-3 discuții, companii românești, companii internaționale care au vrut să intre în acționariat. Dar acolo nu a fost vorba doar de alegerea noastră, ci nu s-a concretizat.
• Pentru tranzacția din 2024 a fost bine că am avut de ales. A fost extraordinar să poți avea la masă 6-7 fonduri de investiții. Și a fost o experiență diferită față de cea din urmă cu cinci ani de zile.
• În ultima tranzacție mi-aș fi dorit o combinație între niște oameni pe care i-am văzut, un fond de investiții, și alții. Și aș fi vrut să fac un mix între ei, dar nu am reușit să fac treaba asta și am ales cele două fonduri care au venit la pachet. Mi-ar fi plăcut din cei 7-8 să fac un mix.
• Niciun investitor dintre cei cu care am stat la masă nu își dorea să ne scoată din afacere. Toți au avut dorința de a merge cu compania mai departe full management și cu echipa pe care o avem astăzi în spate.
• În 2017 a venit o companie internațională, un lanț de cafenele, care voia să ne dea 1 milion de euro pentru 75% din companie.

Despre industria HoReCa

• Cafeaua e acum un punct foarte fierbinte, toată lumea investește în zona asta, toate companiile se uită să cumpere business-uri în zona cafelei.
• Ce e foarte important și ce ar ajuta să înțeleagă cei care fac business în HoReCa este că se poate. Dacă îți faci treaba, îți vezi de drumul tău, comunici, ești atent la ce se întâmplă, nu ai cum să greșești.
• Eu cred că în perioada următoare, cu siguranță, se vor mai tranzacționa business-uri din HoReCa.
• Faptul că suntem astăzi locul 7 în Europa și Orientul Mijlociu este un lucru extraordinar și asta ar trebui să dea putere antreprenorilor din HoReCa, pentru că noi am putut și nu odată. Am executat perfect timp de cinci ani, perioadă în care am avut pandemie, război, hiperinflație și criză de materie primă.
• Sunt foarte multe cafenele frumoase, dar nu fac bani. Nimeni nu se gândește ce face diferit față de cafeneaua de peste drum, poate inventez un pahar, poate inventez altceva. Nimeni nu încearcă să facă ceva diferit, toată lumea se raportează la vecinul de peste drum sau la jucătorul numărul 1. E foarte greu dacă nu inovezi.
• Acum câteva zile în Centru Vechi la o cafenea de specialitate nu a vrut barista să îmi pună un cub de gheață, a zis că nu face așa ceva. Cred că oamenii exagerează.

Despre creșterea accelerată

• Cea mai mare dezvoltare a fost 2022 când am făcut 160-170 de locații într-un singur an. Atunci am învățat foarte mult. Ne-am dat seama că dacă faci un rabat la calitate partenerilor ai de suferit mai târziu și asta s-a simțit în următorii doi ani.
• În următorii zece ani cred că 5 to go poate ajunge undeva la 1.500-2.000 de locații.

Despre francizați

• Avem undeva la 310 parteneri francizați în 160 de orașe în România. De-a lungul timpului cred că au mai intrat și au ieșit în jur de 100 de parteneri francizați.
• Am avut undeva la 30-40 de francizați semnați în 2022, unde a trebuit să schimbăm partenerii pe locațiile respective. Am învățat să nu mai facem aceleași greșeli.
• Tot ce am schimbat în ultimele 12 luni ca și parteneri pe locații a adus o medie de creștere a vânzărilor de 51-52% comparativ cu vechii francizați. E clar că omul sfințește locul. Nu neapărat locația, produsele, ci omul de acolo, managerul.
• Cred eu că cea mai bună formulă pentru francizați e soț-soție, implicați total în business, care au trei locații. Asta e formula pe care o simt astăzi cel mai bine. Sunt și tineri care gestionează mai multe, sunt și soț-soție cu 9-10-15 locații, dar văd o formulă ideală cu 3-5 locații family business.
• Mi-am creat un grup în cadrul francizaților cu care mai am niște debate-uri, cum a fost când am ieșit din zona de preț de 5 lei.

Despre relația românilor cu antreprenoriatul

• Cea mai mare problemă am avut-o cu venitul cu 20-25.000 de euro în buzunar și dorința de a câștiga 5.000 de euro pe lună. (...) Cred că după Revoluție s-au făcut foarte repede banii și foarte ușor. Și acum când spui să facem un business pe 5-10 ani, în care câștigi 1.500-2.000 de euro pe lună, cu o cifră de afaceri medie de 9.000-10.000 de euro pe lună.
• Din păcate, antreprenorii români poate nici din educație nu avem totuși o cultură a antreprenoriatului, pentru că avem lipsa asta între 1946 și 1989, când nu am făcut business în România și nu avem o cultură.

Despre extinderea internațională

• În pandemie am avut un parteneriat foarte bun cu cei de la Donuterie, un lanț de gogoși din Cluj, care făcea parte oarecum și din grupul Salad Box. Au început să iasă în afară și am fost pe un parteneriat cu 3-4 locații în Franța, 3-4 locații în Anglia și cred că și în Belgia. Noi făceam cafea și ei donuts. Era un business bun, dar era 100% control la ei. Din păcate nu au performat și noi ne-am retras de acolo.

• Am făcut o alegere proastă și am mers în Ungaria, unde am crezut că putem depăși o barieră de TVA de 27%. Dacă stăm la masă e TVA de 5% la cafea, dar dacă pleci cu el to go e 27%. Și diferența asta de procente e greu de acoperit și nu am reușit. Ne-am dus printr-un masterfrancizat, am deschis 5 locații, după care în 2024, în ianuarie, am preluat noi locațiile. Am încercat un an de zile, am pierdut undeva peste 200.000 de euro și am preferat să închidem. La 1 ianuarie 2025 am închis toate locațiile.
• Ne concentrăm pe Bulgaria și pe Republica Moldova. Cred că putem să mergem spre 150 de locații în câțiva ani de zile în Bulgaria.
• În Republica Moldova avem masterfrancizați foarte buni. Am întârziat 1,5-2 ani să mergem acolo și au crescut mult chiriile.
• Succesul într-o țară cred că vine după ce validezi 20-30 de locații. Când stăm aici la masă și discutăm că în Bulgaria sunt 20-30 de locații, în Moldova la fel, în Germania să avem 30 de locații, păi 30 de locații în Germania valorează ca și cum aș avea 100 în Bulgaria. E altă piață și altă valoare a businessului. Dar nu e atât de ușor să deschizi în Germania.