Bogdan Putinică, antreprenor: Conversația despre viitor este, de fapt, o conversație despre relevanță

Bogdan Putinică este unul dintre cei mai cunoscuți executivi din industria de tehnologie din România, cu experiență atât în mediul antreprenorial, cât și în conducerea unor organizații globale. A înființat IP Devel la începutul anilor 2000, companie care a trecut ulterior prin două tranzacții importante, fiind preluată de Adecco și apoi de grupul suedez Enea.

Între 2021 și 2024 a condus operațiunile Microsoft din România, iar ulterior și pe cele din Republica Moldova, iar între 2024-2025 a coordonat activitatea Microsoft în Europa Centrală și de Est și în țările CIS. În prezent, este doctorand la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, în Applied AI în Medical Sciences.

El spune că adevărata provocare a AI-ului nu este tehnologia în sine, ci modul în care o folosim pentru a transforma felul în care lucrăm, învățăm și trăim, dar și modul în care funcționează companiile și procesele de business.

‍„AI-ul reprezintă o revoluție pentru umanitate. Dar adevărata provocare nu este că poate scrie povești sau genera imagini, ci cum îl punem la lucru în business și societate pentru a produce valoare reală”, a spus Bogdan Putinică în emisiunea „Prima rundă”. 

Referitor la momentul care i-a definit cel mai mult cariera, Bogdan Putinică povestește despre perioada în care compania sa, IP Devel, a pierdut peste noapte cel mai mare client, ceea ce a pus business-ul într-o situație critică. Experiența l-a învățat că entuziasmul și creșterea rapidă nu sunt suficiente pentru a construi un business sustenabil și că leadership-ul se vede în momentele dificile, când trebuie să iei decizii grele și să îți asumi responsabilitatea pentru oameni și companie.

‍ „Am învățat atunci că business-ul nu se conduce pe bază de feeling. Antreprenorii vorbesc mult despre instinct și viziune, iar ele contează, dar un business se conduce pe bază de cifre. Până în momentul acela eram luați de valul creșterii și nu ne uitasem suficient la fundamentele companiei.” 

Startup-uri vs. corporații: unde e mai greu să construiești

• Startup-urile și organizațiile mari vin cu probleme complet diferite. Într-un startup n-ai nimic la început. Ești norocos dacă ai un laptop și bani să-ți plătești abonamentul la internet.
• Antreprenoriatul este un act de creație. Construiești valoare practic din nimic, folosindu-te doar de inteligență, experiență și capacitatea de a conceptualiza și construi. O corporație are deja structură, fundație, procese și resurse, dar acest lucru nu garantează succesul. 
• Una dintre cele mai mari presiuni într-o companie mare este nevoia constantă de performanță și creștere trimestru după trimestru. Există acel „rat race”, cursa continuă de a raporta rezultate mai bune decât în trimestrul precedent. Cu cât ești mai mare, cu atât e mai greu. Primul milion e greu de făcut, dar să vezi cum e să faci primul miliard și apoi pe al doilea.
• Partea cea mai dificilă într-o companie mare sunt oamenii și rezistența la schimbare. Oamenii nu se schimbă când dai tu din degete și trimiți un mesaj dimineața. Transformarea este mult mai dificilă într-o organizație mare, pentru că oamenii se schimbă fie în perioade de criză, fie atunci când cred cu adevărat în ceea ce le spui. Din perspectiva aceasta, cred că uneori este mai ușor să transformi un startup decât o organizație foarte mare.

 Leadership, comunicare și gestionarea schimbării

• Cea mai importantă lecție de leadership pe care am învățat-o este să dai afară oamenii cu respect și demnitate.
• În perioade de schimbare și haos, cea mai importantă abilitate a unui lider este să comunice exhaustiv, de o sută de ori mai mult decât crede că trebuie să comunice. Oamenii au nevoie de claritate și, mai ales, de direcție atunci când apar schimbări, transformări sau incertitudine. Responsabilitatea liderului este să creeze claritate și să arate direcția, pentru că nimeni altcineva nu poate face asta într-o organizație.
• În momentele grele, avem tendința să fugim de conversațiile dificile și de veștile rele. Mulți lideri se închid în ei, comunică mai puțin sau aleg comunicarea scrisă pentru că este mai ușoară decât confruntarea directă cu oamenii. Exact în acele momente trebuie să fii prezent în fața oamenilor. Claritatea și încrederea într-o organizație se construiesc prin comunicare constantă și directă.

Ce mai înseamnă inovația în era AI

• AI-ul a făcut mult mai ușor actul de construcție. Astăzi aproape oricine poate construi o aplicație, un website sau un demo fără resursele uriașe de care era nevoie înainte. În trecut, companiile aveau nevoie de echipe mari, product manageri și multe resurse doar ca să poată construi ceva. Acum, actul de construcție s-a democratizat.
• Dacă tehnologia face construcția mai accesibilă, întrebare devine: ce faci cu ceea ce construiești? Valoarea vine din capacitatea de a găsi unde și cum folosești tehnologia.
• Generarea de imagini sau conținut cu AI este doar un exercițiu de început. Adevărata inovație apare atunci când tehnologia transformă procese, companii și industrii.
• Companiile mari se transformă constant pentru a rămâne relevante și reziliente pe termen lung. Inovația reală înseamnă să găsești zonele pe care tehnologia le poate transforma și descătușa pentru a produce mai multă valoare.
• În medicină, AI-ul poate deveni foarte valoros prin sisteme care susțin procesul de diagnostic și actul medical. Etica actuală a sistemelor AI limitează rolul lor în luarea deciziilor medicale directe și împiedică transformarea lor în „doctori”. În educație, AI-ul poate crea experiențe de învățare personalizate la nivel individual.

Cum stă România la capitolul inovație

• România este o poveste „ciudată” când vine vorba de inovație: există foarte mulți oameni talentați și o industrie IT care a fost un „luceafăr” al economiei românești.
• Industria IT începe însă să piardă din forță și să intre într-o spirală descendentă. România trebuie privită diferit din perspectiva sectorului public și a celui privat, pentru că funcționează ca două lumi separate.
• Sectorul public nu prea este interesat de AI sau tehnologie, dincolo de declarații și discurs politic. Sectorul privat rămâne principalul motor de inovație.
• România nu stă foarte bine la adopția de tehnologie și AI și se află printre ultimele locuri din Europa. Din cauza adopției reduse, multe companii construiesc produse și soluții pentru piețe externe, nu pentru România. Se creează astfel un „vector de export” al inteligenței și talentului românesc către alte piețe.
• Accesul la capital pentru investiții în inovație este foarte dificil și insuficient profesionalizat în România. Din acest motiv, multe companii sunt obligate să crească prin bootstrapping și pași mici, ceea ce încetinește dezvoltarea.
• România funcționează astfel „cu o frână de mână trasă” când vine vorba de inovare și creștere accelerată. Companiile care reușesc să atragă finanțare internațională și să se extindă global, precum UiPath, sunt exemple că acest drum este posibil, dar foarte dificil din România. În lipsa unei piețe locale suficient de interesate de AI și tehnologie, multe companii sunt forțate să se uite direct către piața globală.

De ce producem puține companii globale

• România nu produce mai multe companii globale nu pentru că nu ar avea talent, ci pentru că nu are acces suficient la capital de risc. Construirea unui startup AI presupune costuri foarte mari încă de la început: infrastructură, API-uri, tehnologie și oameni foarte buni.
• Oamenii talentați și echipele bune costă bani, iar dezvoltarea unor produse AI necesită investiții semnificative. În România, investitorii consideră adesea ideile inovatoare „prea riscante”, chiar dacă recunosc potențialul lor.
• Mentalitatea dominantă este una precaută: mulți investitori preferă să aștepte până când compania este deja mare și validată. Problema este că startup-urile nu pot crește fără capitalul necesar. În alte piețe, precum Germania, riscul este privit diferit și este asociat cu potențialul de transformare.
• Investitorii din ecosistemele mai dezvoltate sunt dispuși „să facă un leap of faith” dacă le plac echipa și ideea. Diferența se vede și în dimensiunea investițiilor: în România multe investiții sunt de câteva mii sau zeci de mii de euro, în timp ce în alte țări europene startup-urile ridică milioane sau chiar zeci de milioane.
• Economiile care investesc în inovație și risc reușesc să creeze mai ușor companii globale și ecosisteme puternice. Progresul și inovația nu sunt garantate și implică multe eșecuri înainte de succes. România are încă un nivel redus de curaj și apetit pentru investiții în inovație, iar acest lucru se reflectă direct în numărul redus de companii globale construite local.

 Ce le lipsește fondatorilor români de startup-uri 

• Mulți fondatori sunt foarte îndrăgostiți de ideea lor, dincolo de orice „common sense” util pentru un business. Lumea este plină de idei bune, dar ideile singure nu au valoare dacă nu există cineva care să le construiască și să le vândă.
• Scopul unui startup nu este doar să existe, ci să livreze valoare reală în piață. Un fondator trebuie să își păstreze atenția și focusul pe ideea de „ship it”, să construiască și să pună produsul în piață cât mai repede.
• Nu este suficient să construiești ceva tehnic foarte bun dacă nimeni nu cumpără acel produs sau tehnologie. Focusul trebuie să rămână permanent pe produs, client și valoarea livrată în piață.

Cum rămânem relevanți într-o lume redefinită de AI

• Subestimăm constant sau ignorăm schimbarea, deși schimbarea face parte permanent din realitatea în care trăim. Transformările pe care le experimentăm acum, ca societate și ca piață a muncii, vor face ca unele roluri și joburi să devină irelevante. Chiar și un podcast poate fi generat de AI fără oameni reali implicați direct în conversație.
• Conversația despre viitor este, de fapt, o conversație despre relevanță. Întrebarea importantă devine: unde mai putem fi relevanți și unde merită să investim timp pentru a învăța și a ne perfecționa? Viitorul cere capacitatea de a produce valoare într-o lume în care tehnologia poate automatiza tot mai multe activități. Curiozitatea și dorința de a învăța lucruri noi sunt importante pentru a rămâne relevanți. Viitorul trebuie privit cu curiozitate, dar și cu atenție la capacitatea noastră de a învăța, a ne transforma și a ne adapta continuu.

‍