Cum ajunge revizuirea unei prognoze de PIB să coste o bancă zeci de milioane de euro

Erste Group, proprietarul BCR, a raportat pentru primele șase luni din 2026 un cost al riscului pe segmentul România de 68 mil. euro, față de 21 mil. euro în aceeași perioadă din 2025.

La nivel local, în raportarea de grup a BCR, aceeași evoluție apare în lei, cu un rezultat net din deprecierea instrumentelor financiare de 352 mil. lei, față de 104 mil. lei cu un an în urmă.

Potrivit calculelor Termene Business Hub, ambele raportări indică o creștere de peste trei ori a costului riscului, iar explicația nu se află integral în comportamentul celor care iau credite.

Ce este costul riscului

Costul riscului este un indicator procentual care arată ce pondere din portofoliul total de credite reprezintă banii puși de bancă deoparte pentru a acoperi creditele care riscă să nu mai fie plătite.

Este, altfel spus, o cheltuială netă punctuală, asumată pe o anumită perioadă pentru pierderile așteptate. Funcționează ca un flux curent și are o cu totul altă dinamică față de stocul acumulat din anii anteriori.

Spre exemplu, ajustările cumulate pentru pierderi la nivelul Erste Group au urcat de la 4 la 4,6 mld. euro în ianuarie-iunie 2026, dar în principal după preluarea participației de 49% în Santander Bank Polska, a treia cea mai mare bancă din Polonia, redenumită ulterior Erste Bank Polska.

Cheltuiala anuală cu provizioanele, fie la nivelul BCR (unde s-au triplat), fie la nivelul Erste, reprezintă doar o fracțiune mică adăugată peste un stoc uriaș construit în timp.

De unde vine cheltuiala

Standardul contabil IFRS 9 obligă băncile să calculeze pierderile așteptate încorporând prognoza macroeconomică, alături de comportamentul istoric al portofoliului. Componenta poartă numele de FLI, prescurtare pentru Forward Looking Information.

Banca rulează pentru fiecare țară trei scenarii macroeconomice, unul de bază, unul optimist și unul pesimist, le atribuie ponderi, apoi trece variabilele printr-un model care le leagă de probabilitatea de neplată a debitorilor.

Când prognoza se înrăutățește, probabilitățile cresc automat, pierderea așteptată crește odată cu ele, iar banca majorează ajustările. Portofoliul de credite poate rămâne neschimbat.

Pentru România, Erste publică trei variabile ale modelului, iar toate trei s-au înrăutățit între decembrie 2025 și iunie 2026. Creșterea economică din scenariul de bază a coborât de la 2,1% la o contracție de 0,3%, dobânda ROBOR la trei luni a urcat de la 5,5% la 6%, iar inflația măsurată prin indicele prețurilor de consum a trecut de la 6,5% la 8,3%.

Componenta FLI din ajustările aferente României a urcat de la 43 la 66 mil. euro, în timp ce pentru Austria a coborât de la 144 la 140 mil. euro. Prognoza austriacă a rămas neschimbată în același interval, ceea ce a permis o ușoară eliberare de provizioane. Este același model, în două țări diferite, cu rezultate opuse.

Defalcarea pe trimestre

Cele 47 mil. euro cu care a crescut costul riscului pe România se împart aproape egal între primul trimestru și al doilea trimestru, potrivit calculelor Termene Business Hub. Banca oferă explicații diferite pentru fiecare jumătate.

În primul trimestru, costul riscului a fost de 36 mil. euro, față de 12 mil. euro în trimestrul întâi din 2025. Raportul interimar al grupului pentru primul trimestru atribuie deteriorarea unor noi intrări în incapacitate de plată, adică împrumuturi care s-au deteriorat.

În al doilea trimestru, cheltuiala a fost de 32 mil. euro, față de 9 mil. euro în aceeași perioadă din 2025. Raportul semestrial arată că această creștere a fost cauzată de actualizarea parametrilor.

Creșterea de 23 mil. euro a componentei FLI din primele șase luni ale anului este practic identică cu saltul înregistrat doar în al doilea trimestru, ceea ce arată că majorarea atribuibilă revizuirii de prognoză s-a produs aproape exclusiv în aprilie-iunie.

Rapoartele nu publică o defalcare a costului riscului pe cauze, așa că separarea efectului de model de evoluția efectivă a portofoliului este o aproximare bazată pe explicațiile date de bancă pentru fiecare perioadă.

În același timp, rata creditelor neperformante pe România a urcat în semestru, însă indicatorul la nivel de grup a rămas stabil, ceea ce arată că portofoliul general a continuat să evolueze favorabil și în al doilea trimestru.

Totul în al doilea trimestru

Modelul de provizioane preia prognoza economică în vigoare la fiecare dată de raportare a bilanțului. Tabelele publicate de Erste arată că scenariul de bază pentru România a rămas identic la 31 decembrie 2025 și la 31 martie 2026, cu aceeași creștere de 2,1% și aceleași valori pentru dobândă și inflație.

Revizuirea a intervenit în al doilea trimestru, dar între timp economiștii grupului coborâseră prognoza publică în trei trepte:

• La 1% în februarie, după datele care confirmau intrarea economiei în recesiune tehnică la finalul lui 2025.
• La 0,3% în aprilie, într-o analiză regională dedicată efectelor războiului din Iran, unde România primea cea mai severă revizuire din regiune.
• La o contracție de 0,3% în mai, după datele de PIB din primul trimestru.

Decalajul ține de ritmul raportării contabile, care este trimestrial și trece prin validare internă, în timp ce o notă de research se poate schimba la fiecare set de date publicat de statistică.

Prognoza de minus 0,3% face din România singura țară din grup cu o creștere negativă în scenariul de bază. Estimarea medie de creștere pentru cele șapte piețe din Europa Centrală și de Est ale Erste este de 2,3%, iar pentru zona euro grupul prognozează 0,5%. România se situează astfel sub media regiunii și sub prognoza pentru zona euro.

Tăieri de prognoze pe linie

Estimarea folosită de Erste se situa, la momentul publicării raportului semestrial, în zona consensului. Aproape toate instituțiile care publică prognoze pentru economia românească au operat revizuiri în jos în primele șase luni ale anului.

Prognoza Erste de minus 0,3% se plasează sub cele mai recente înaintate de Comisia Europeană (+0,1%), Fondul Monetar Internațional (+0,7%) și Banca Mondială (+0,5%), și peste cea a Fitch Ratings, care a estimat o contracție de 0,6% în evaluarea din iulie.

Un reper apropiat de prognoza Erste este dat de Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (-0,2%), în timp ce analiștii CFA România văd o creștere de 0,1%.

Bugetul de stat rămâne singurul document construit pe o creștere de 1%, de 10 ori peste prognoza oficială a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză de plus 0,1%.

Cu excepția CFA, care a revizuit în sus estimarea în ultima lună, dar care o redusese în lunile anterioare, toate instituțiile au venit cu tăieri în ultimele rapoarte. Prin urmare, creșterea provizioanelor își are rădăcinile direct în starea efectivă a economiei.

Contracția PIB din primul trimestru, de 1,7% față de perioada similară din 2025, consolidarea fiscală și șocul energetic au forțat revizuirea prognozelor, iar prognozele s-au translatat direct în costul riscului.

De altfel, într-o conferință la Viena unde a participat și Termene Business Hub, conducerea Erste Group a remarcat că România este singura piață dintre cele opt din portofoliul grupului care a înregistrat o deteriorare macroeconomică semnificativă în prima jumătate a anului, în timp ce restul regiunii a continuat să arate o dinamică stabilă.

Modelul are și supape

Ajustarea prognozei economice putea fi chiar mai mare. În același exercițiu financiar în care a coborât scenariul de bază, Erste a modificat și ponderile scenariilor pentru România, oferind un indiciu subtil despre cum vede riscul real.

Scenariul optimist a urcat de la 24% la 29%, iar cel pesimist a coborât de la 26% la 21%. Prin contrast, entru Austria raportul este invers, cu 21% pe optimist și 29% pe pesimist.

Cu alte cuvinte, deși scenariul central pentru România a devenit negativ, schimbarea ponderilor arată că banca nu se așteaptă la o evoluție dramatică în jos, ci evaluează că riscul de abatere înclină mai degrabă spre o surpriză pozitivă față de propria prognoză.

La nivel de grup, nimic

Discrepanța dintre situația din România și tabloul general al grupului confirmă faptul că în spatele evoluției de pe plan local stă doar o ajustare operată în modelul de risc.

Excluzând provizionul unic de 302 mil. euro constituit pentru portofoliul polonez la prima consolidare, costul riscului al Erste Group a fost de 20 de puncte de bază din creditele brute medii către clienți în primul semestru, față de 21 de puncte de bază în 2025, aproape neschimbat. Seria ultimilor ani arată 9 puncte de bază în 2021, 15 în 2022, 6 în 2023 și 18 în 2024.

Nici calitatea portofoliului românesc nu s-a deteriorat în ritmul cheltuielii. Rata creditelor neperformante (NPL coverage ratio) a urcat la 2,9% la 30 iunie 2026, de la 2,7% la finalul lui 2025. Față de iunie 2025, când BCR raporta 3,5%, indicatorul s-a îmbunătățit considerabil. Banca păstrează un grad de acoperire cu provizioane confortabil, de 133% pentru creditele neperformante.

Pe de altă parte, volumul creditelor a crescut în toate piețele grupului, cu excepția României, unde prezentarea pentru investitori arată o scădere de 2,7% a creditelor nete de la începutul anului. Comparația se face însă în euro, iar în același interval leul s-a depreciat cu 2,8%, ceea ce acoperă aproape integral minusul.

Deteriorarea vine din economie

Evoluția din portofoliul românesc al Erste urmează o tendință de sistem. Banca Națională a României arată, în Raportul asupra stabilității financiare publicat în iulie, că rata creditelor neperformante pe ansamblul sectorului bancar era de 2,8% în martie 2026, într-un sector cu o rată a fondurilor proprii totale de 23,7% și o rentabilitate a capitalurilor proprii de 14,1%.

Defalcarea spune mai mult decât agregatul, având în vedere că pe segmentul populației calitatea portofoliului s-a îmbunătățit de la 3% în martie 2025 la 2,9% în martie 2026, iar pe segmentul companiilor nefinanciare s-a înrăutățit în același interval de la 4,4% la 5,6%.

Cifrele BNR se referă la martie 2026 și acoperă întregul sector bancar din România, în timp ce datele Erste sunt la iunie 2026 și acoperă segmentul România al grupului, însă tendința este aceeași: creditele acordate companiilor se deteriorează la nivelul întregii piețe, iar băncile care operează aici își ajustează în consecință atât modelele, cât și provizioanele.

Evaluarea venită de la Viena întărește ideea că presiunea nu ține de o slăbiciune internă a managementului. Întrebat de jurnaliști cum apreciază parcursul subsidiarei, Stefan Dörfler, directorul financiar al Erste Group, a descris performanța BCR din ultimii cinci-șapte ani drept „extrem de bună”.

„Este în afara oricărei discuții că performanța BCR din ultimii, să zicem, cinci-șapte ani a fost extrem de bună, nu doar din perspectivă financiară, dar și, de exemplu, în privința calității activelor – remarcabilă, dacă luăm piața ca reper. Este un fapt”, a spus Stefan Dörfler.

În cele din urmă, zecile de milioane de euro suplimentare puse deoparte de bancă sunt mai puțin o chestiune de contabilitate sau capriciul unui model de risc decât nota de plată contabilă primită de la o economie trecută prin inflație ridicată, măsuri fiscale dure, incertitudine politică, discuții legate de ratingul suveran și șocuri externe.