Cum a crescut salariul minim de la 1.450 de lei la 4.325 de lei în 10 ani?

Creșterea de 7% a salariului minim vine după lungi conflicte de la finalul anului trecut, când țara practic se împărțise în două tabere. Prima spunea să nu crească salariul minim pentru că firmele vor da faliment, iar a doua spunea să crească salariul minim pentru că oamenii nu mai au bani. 

Ambele narațiuni pot fi valabile în același timp, dar mai important pentru noi este să înțelegem cum a evoluat salariul minim pe economie și de ce a crescut la 4.325 de lei în iulie 2026.

Evoluția salariului minim

Dacă în urmă cu 10 ani cineva mi-ar fi spus că salariul minim ar ajunge să fie peste 4.000, aș fi zis că se înșală amarnic. În 2016, salariul minim era de 1.250 de lei, iar în 2017 a crescut la 1.450 de lei.

Astăzi va ajunge la 4.325 de lei, înregistrând o creștere cu 246% față de acum 10 ani. Altfel spus, un lucrător pe salariul minim va lua în iulie cu 3.000 de lei brut mai mult decât ar fi luat în 2016.

Creșterea salariului minim a fost un drum anevoios, pornind de la 100 de lei în 2000 și ajungând treptat cu o creștere medie anuală de 22% până la 600 de lei în 2009. 2010 reprezintă un an de stagnare, iar din cauza crizei, statul decide înghețarea salariului minim la valoarea de 600 de lei.

Creșterea se reia, iar până în 2017, salariul minim practic se dublează, crescând în medie anual cu 11,7% de la 600 până la 1.450 de lei.

Saltul abrupt începe în 2018, când salariul minim crește cu 450 de lei (o creștere de 31%), reprezentând cea mai semnificativă majorare din 2000 încoace.

Creșterea de atunci poate părea întâmplătoare, mai ales că inflația medie anuală a fost de 1,3% și 4,6% în 2017, respectiv 2018. Dacă nu este vorba de o creștere accelerată a prețurilor, atunci ce s-a întâmplat încât a dus la această creștere de salariu minim?

Unii ar spune că Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (salariile bugetarilor), doar că răspunsul este parțial incorect. Trebuie să ne întoarcem mai în spate, la OUG 79/2017, care schimbă complet arhitectura fiscalității pe muncă și, de asemenea, duce și la reduceri de taxe.

Până la momentul OUG 79/2017, contribuțiile de asigurări sociale (CAS) și de sănătate (CASS) se distribuiau între angajator și angajat. Sigur, tot angajatorul le plătea la finalul zilei, dar pe fluturașul de salarii se vedea o distincție clară între cele două. Salariul brut este alcătuit din salariul net + contribuțiile și impozitele pe care le plătește salariatul însuși. Acolo nu sunt incluse și contribuțiile pe care angajatorul le plătește.

În 2018, ca rezultat al OUG 79/2017, toate contribuțiile (cu excepția contribuției asiguratorii pentru muncă – CAM) ajung să cadă în sarcina angajatului. Astfel, dacă s-ar fi menținut același brut ca și în 2017, salariu net ar fi scăzut pentru că toate contribuțiile acum trebuiau plătite de angajat.

Din cauza acestui transfer de contribuții, salariile brute au trebuit să crească, altfel angajații ar fi avut venituri nete mult mai mici. În noiembrie 2017, OUG 82/2017 obligă angajatorii să (re)negocieze contractele colective de muncă pentru a avea în vedere situația generată de transferul contribuțiilor.

Pentru a păstra puterea de cumpărare a lucrătorilor pe salariul minim, guvernul crește cu 450 de lei brut salariul minim, doar că, în realitate, această creștere a fost în medie de 100-150 de lei net (depinde de nivelul deducerilor).

Din 2018, ritmul de creștere al salariului minim se schimbă fundamental, iar până în 2026 ajunge la o creștere de 2.425 de lei. Cele mai abrupte creșteri vin în 2023 (din cauza războiului din Ucraina și a crizei energetice), ajungând la 3.300 de lei brut.

Cum va arăta de astăzi salariul minim?

La finalul anului 2024, România transpune în legislația națională Directiva privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. În Codul Muncii, România își ia angajamentul ca în fiecare an să indexeze salariul minim pe economie, chiar dacă directiva impunea o actualizare obligatorie o dată la maximum doi ani. Directiva are un caracter minimal, iar fiecare stat poate construi condiții mai benefice lucrătorilor din statul membru.

Directiva mai prevede și un mecanism de indexare al salariului minim brut în funcție de: 1) rata inflației medii anuale prognozate și 2) rata de creștere reală a productivității muncii. Simplu spus, cu cât prețurile cresc mai mult, cu atât salariul minim pe economie ar trebui să crească mai mult. 

Mai presus, dacă lucrătorii devin mai productivi, atunci spațiul de creștere al salariului minim devine și mai larg. Datele care stau la baza calculelor provin de la Comisia Națională de Statistică și Prognoză.

Mecanismul de stabilire a salariului minim trece, ulterior, printr-un alt filtru în care salariul minim ajunge să fie comparat cu câștigul salarial mediu brut. Salariul minim trebuie să se încadreze într-un interval de 47-52% din câștigul salarial mediu brut.

Mai mult decât atât, teoretic, conform Codului Muncii, salariul minim ar trebui să fie actualizat o dată pe an și să intre în vigoare de la 1 ianuarie anul următor:

Art. 164 din Codul Muncii: „Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului şi se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor, cu actualizarea periodică o dată pe an…”

În ciuda acestei prevederi, guvernul a amânat indexarea până în luna iulie 2026.

Din mecanismul de indexare de mai sus reies două probleme: 1) indexarea anuală, care a fost încălcată la scurt timp după ce a fost aprobată și 2) intervalul de 47-52% din câștigul salarial mediu brut. Indexarea la 4.050 de lei, respectiv la 4.325 de lei a plasat salariul minim în banda inferioară a acelui interval.

Cunoscând aceste probleme, întrebarea rămâne dacă guvernul va indexa salariul minim începând cu ianuarie 2027. Și dacă da, cu cât o va face? Dacă presupunem că nu avem o creștere reală a productivității muncii și ne luăm doar după rata inflației, salariul minim ar trebui să crească cu 7,9%, adică să ajungă la peste 4.660 de lei. În momentul de față, nu se discută public nimic legat de creșterea salariului minim de la 1 ianuarie 2027.

Problema generală este că între prognoze au început să apară decalaje semnificative. În vara lui 2025, Comisia Națională de Strategie și Prognoză anticipa o inflație medie anuală în 2026 de 5,8%, doar ca 12 luni mai târziu să ajungă la 7,9%. 

Războiul din Iran încă nu și-a făcut simțite efectele în totalitate, deci nu știm cu certitudine care va fi inflația medie anuală din prognoza de toamnă, care va sta, teoretic, la fundamentarea salariului minim.

Unde este România față de restul lumii?

Dacă ar fi să punem toate țările care au salariu minim stabilit prin lege la nivel național într-o linie, România s-ar clasa pe la coadă. Atenție, aici intră și toate contribuțiile care au fost transferate în sarcina angajatului – o anomalie care nu se regăsește la nivel european decât în cazul Lituaniei și al României.

Chiar și cu această anomalie, salariul minim brut din România se situează la coada clasamentului – doar 795 EUR / lună, alături de țări precum Ungaria, Bulgaria sau Letonia.

Directiva privind salariile minime adecvate nu și-a propus în niciun caz să aducă la același nivel remunerația în Vest cu cea din Est. Nu, Directiva și-a propus doar să asigure un mecanism previzibil de creștere, cât și să mențină salariile minime la un nivel al decenței.

România, încă din anii 2000, trebuie să țină cont de coșul minim de consum pentru stabilirea salariului minim brut pe țară (OUG 217/2000). Dacă s-ar ține cont de acesta, conform calculelor FES România & Syndex, astăzi salariul minim ar trebui să fie aproape dublu decât este, de fapt.

Până acolo este un drum lung, dar întrebarea cu care rămânem este dacă vom mai vedea o indexare în viitorul apropiat. Dacă nu, guvernul va indexa în iulie 2027 sau va aștepta până în ianuarie 2028? În oricare dintre cazuri, nu încalcă Directiva, doar că puterea de cumpărare a lucrătorilor ar fi profund erodată.