Cifra de afaceri a unităților silvice a coborât la 4,1 mld. lei în 2025, înregistrând o scădere de 21,5% față de cele 5,3 mld. lei din 2024 și de 27% față de recordul de 5,6 mld. lei atins în 2023. Pe termen lung, sectorul rămâne pe un trend ascendent clar, având o creștere în 2025 cu peste 2,7 mld. lei față de anul 2008.
Acum 17 ani, unitățile silvice rulau 1,4 mld. lei, iar pragul de 2 mld. a fost atins abia în 2014, după o creștere lentă, dar constantă. Criza financiară a lovit puternic în sectorul silvic, la fel ca în orice altă ramură din economie. Creșterea în perioada 2008-2020 a fost lentă, dar constantă, însă 2021-2024 aduce o majorare bruscă.
În 2021, cifra de afaceri urcă la 3,1 mld. lei (+24%), apoi la 4,1 mld. în 2022 (+32%) și 5,6 mld. în 2023 (+36,5%), pe fondul scumpirii accelerate a lemnului din anii crizei energetice. Ca răspuns la această criză și pentru a proteja populația vulnerabilă, la finalul anului 2022 prețul lemnului de foc a fost plafonat prin OUG 134/2022.
Cu siguranță, creșterea cifrei de afaceri din 2023 și 2024 poate fi atribuită și unui preț pentru masă lemnoasă mai mare decât era înainte de 2022. Descompunerea pe componente arată însă că vârfurile din 2023 și 2024 au avut o structură neobișnuită.
Ani la rând, produsele valorificate, adică în primul rând masa lemnoasă, au reprezentat 85-91% din cifra de afaceri, prestările de servicii silvice s-au situat în jur de 9-12%, iar despăgubirile, autorizațiile și tarifele au completat restul.
În 2023 și 2024, prestările de servicii au sărit brusc la 1,8, respectiv 1,9 mld. lei, adică 32,9% și 35,7% din total, de la 0,4 - 0,5 mld. lei în anii anteriori. În 2025, componenta a revenit la 0,5 mld. lei și la o pondere de 12,7%, apropiată de media istorică.
O variație de asemenea amploare, de la sub jumătate de miliard la aproape două miliarde și înapoi în doar trei ani, ridică mari semne de întrebare legate de raportările ocoalelor silvice, dar și de sector în sine. Serviciile prestate includ atât exploatarea și punerea în transport a masei lemnoase, cât și administrarea, paza și igienizarea pădurilor.
Întreaga scădere de 21,5% din 2025 este determinată de reducerea veniturilor din prestări servicii silvice. Vânzările de produse au fost de 3,5 mld. lei în 2025, față de 3,3 mld. în 2024 și 3,6 - 3,7 mld. în anii de vârf 2022-2023. Nu este vorba de prăbușire pe partea de valorificare produse, ci de o stabilizare.
Partea cu adevărat interesantă a acestor date devine vizibilă doar când cifra de afaceri este pusă lângă volumul de lemn vândut. Masa lemnoasă valorificată s-a mișcat, timp de 18 ani, într-un interval foarte îngust, între 11,3 și 13,6 mil. metri cubi pe an, cu 12,6 mil. mc în 2008 și 12,7 mil. mc în 2025, adică aproape același volum la distanță de 17 ani.
În același interval, veniturile din produse valorificate au urcat de la aproximativ 1,3 mld. lei la 3,4 mld. lei, confirmând faptul că unitățile silvice obțin astăzi de aproape trei ori mai mulți bani din același volum de lemn. Altfel spus, întreaga creștere din sector de care vorbeam mai sus este un efect de preț, nu de cantitate.
Din cele 3.449 mil. lei obținute din produse valorificate în 2025, masa lemnoasă și puieții acoperă aproape tot, în timp ce toate celelalte categorii adunate, de la fructe de pădure la vânat, abia depășesc 38 mil. lei, adică în jur de 1% din total.
Detaliul acestui 1% merită totuși analizat separat, pentru că spune ceva despre cât de puțin diversificată este activitatea economică a ocoalelor silvice din România:
- alte valorificări, categorie care include mangalul de bocșă, confiscările de material lemnos sau hrana granulată, au adus 13,6 mil. lei;
- produsele piscicole, în principal păstrăvii din apele de munte și din păstrăvării, 12,3 mil. lei;
- produsele vânătorești, 5,8 mil. lei;
- alte produse nelemnoase, precum plantele medicinale și rășina, 4,9 mil. lei;
- alte produse lemnoase, inclusiv pomii de Crăciun, 1,5 mil. lei;
- mierea de albine, doar 0,1 mil. lei.
Recoltele de fructe de pădure valorificate de unitățile silvice au scăzut de la un vârf de 6.563 de tone în 2010 la 1.517 tone în 2025, cu un minim istoric de doar 892 de tone în 2024. Trei sferturi din această activitate a dispărut în 15 ani. Nu este întâmplătoare această schimbare, deoarece în anii de după criza financiară 2008 – 2012, Romsilva și-a restrâns activitatea considerabil.
Valorificarea unor alte produse în afară de cele lemnoase necesită forță de muncă adițională, oameni care să se ducă în pădure pentru a culege ciupercile, lucrători care să vegheze lângă lemnul de esență tare care arde pentru a se face mangal. Problema nu este deloc ușoară, iar o simplă reducere la „mai multă muncă”, de fapt, arată cât de slab înțeles este sectorul în sine.
Exploatările de fructe, de ciuperci din deceniile precedente funcționau pentru că numărul pădurarilor era mai mare, dar și pentru că exista o masă de oameni în zonele rurale care puteau fi plătiți cu ziua pentru a presta aceste lucruri. Astăzi, avem mai puțini pădurari, iar zonele rurale sunt din ce în ce mai depopulate.
La trufe și alte ciuperci comestibile din flora spontană, prăbușirea este și mai abruptă: de la 771 de tone în 2012 și peste 500 de tone pe an până în 2018, volumele au coborât, începând cu 2021, la aproximativ 108-145 de tone, adică o cincime din nivelurile de acum un deceniu.
Interpretarea cere însă o precizare metodologică importantă și anume că statistica INS surprinde doar ceea ce valorifică unitățile silvice, nu întreaga recoltă a pădurii românești.
Printre toate aceste tendințe descendentă, există și o zonă de creștere, mai precis la semințele forestiere. După ce recolta s-a prăbușit de la 54,2 tone în 2009 la doar 6,3 tone în 2020, ultimii trei ani au venit cu o revenire considerabilă, la 23,1 tone în 2023, 25,9 în 2024 și 20,7 în 2025.
Trăgând linie, imaginea de ansamblu a domeniului silvic este cea a unui sector cu o structură de venituri extrem de concentrată și cu un singur motor real de creștere. Volumul recoltat este ținut constant de plafoanele de tăiere stabilite prin amenajamentele silvice, astfel încât cifra de afaceri variază aproape exclusiv în funcție de prețul obținut pe metrul cub.
Produsele nelemnoase, singura zonă în care pădurea ar putea genera valoare fără a fi tăiată, au ajuns o activitate marginală, restrânsă treptat în ultimii 15 ani.
Întrebarea pentru anii următori este dacă unitățile silvice își pot construi surse de venit și dincolo de exploatarea propriu-zisă, de la ecoturism și servicii adiționale. Revenirea către zona de fructe, de ciuperci sau chiar și de mangal ar reprezenta o diversificare de venituri, doar că analiza cost-profit rămâne una foarte fragilă.
.jpg)
.webp)
.png)
.webp)
.png)
