Creșterea vine pe fondul dificultăților care au lovit economia la finalul anului trecut și au dus la un val de insolvențe. Cele două curbe au aceeași inflexiune, în noiembrie 2025, dar evoluează la scări diferite. La fiecare 100 de dosare de insolvență deschise în primele patru luni din 2026, mai puțin de trei companii au ales calea restructurării preventive, față de aproape una în perioada similară a anului trecut.
În plus, geografia concordatului nu se suprapune cu cea a insolvențelor. Doljul, județ care nu apare în topul insolvențelor nici după numărul de dosare, nici după rata de incidență, concentrează un sfert din procedurile preventive deschise la nivel național.
În schimb, Brăila, județul cu cea mai mare rată de incidență a insolvențelor, nu a avut niciun concordat preventiv în 2025, dar a consemnat trei proceduri în 2026.
Cât despre eficacitate, nu există statistică publică de deznodământ. Singurul eșantion verificabil, cel al companiilor listate la Bursa de Valori București, oferă un bilanț descurajant. Din opt proceduri deschise din 2022 încoace, trei s-au închis – toate în insolvență.
Ce este concordatul preventiv
Concordatul preventiv este procedura prin care o companie aflată în dificultate financiară, dar încă solvabilă, negociază cu creditorii un plan de restructurare cu efecte protejate de instanță, inclusiv suspendarea curgerii dobânzilor și a penalităților, la fel ca în insolvență.
Diferențele față de insolvență sunt substanțiale. Concordatul nu poate fi deschis fără acordul debitorului, în timp ce insolvența poate fi declanșată și de creditori. Compania își păstrează administrarea afacerii – practicianul desemnat doar supraveghează și mediază negocierea – pe când în insolvență gestiunea trece sub control judiciar, iar debitorul poate pierde complet dreptul de a-și administra firma.
Faza de negociere a concordatului este confidențială, spre deosebire de insolvență, publică din prima zi în Buletinul Procedurilor de Insolvență, cu tot ce înseamnă asta pentru relația cu furnizorii, băncile și clienții.
Punctul comun este protecția. Ambele proceduri suspendă curgerea penalităților și a dobânzilor și opresc executările silite pe durata negocierii, respectiv a procedurii.
Deznodămintele diferă însă fundamental. Un concordat reușit se închide cu un plan omologat și o firmă care funcționează normal, în timp ce insolvența se termină fie în reorganizare, fie în faliment și radiere.
Accesul la instrument a fost relaxat semnificativ când România a transpus directiva europeană privind restructurarea preventivă, prin Legea 216/2022.
„Există și momente în care lucrurile intră într-un regres, într-un recul, într-o zonă de corecție. Această zonă de corecție poate să conducă la incapacitate de plată, care își găsește expresia prin procedura preventivă a concordatului”, a explicat avocatul Cristian Duțescu, fondator al casei de avocatură Duțescu & Partners, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.
De la două proceduri pe lună la 23
România a înregistrat 122 de concordate preventive deschise în tot anul 2025, potrivit datelor ONRC. Ritmul a fost însă departe de a fi constant. Primul semestru a adus 39 de proceduri, iar al doilea semestru a consemnat 83.
Punctul de inflexiune este noiembrie 2025, când au avut loc 21 de deschideri, exact luna în care numărul insolvențelor noi a depășit pragul de 1.000 de dosare, aproape dublu față de noiembrie 2024.
La fel ca la insolvențe, anul 2026 a preluat accelerarea – 8 proceduri în ianuarie, 14 în februarie, 22 în martie și 23 în aprilie. Cele 80 de deschideri din primele cinci luni reprezintă două treimi din totalul întregului an 2025, iar ritmul curent proiectează un an cu aproximativ 190 de proceduri.
Luna mai, cu 13 dosare, marchează o temperare, care poate reflecta însă și decalajul de înregistrare a procedurilor recente, astfel că o concluzie privind o eventuală încetinire ar fi prematură.
„Din păcate, în perioada aceasta avem mai mult de lucru, și chiar în domeniul acesta al insolvenței, al dificultății financiare a unor companii. Cred că este o evoluție firească, având în vedere toate presiunile, începând de la cele geopolitice și până la cele economice care s-au resimțit în ultimii ani”, a spus Cristian Duțescu.
Aproape o triplare, de la o bază minusculă
Raportate la volumul insolvențelor, procedurile preventive rămân marginale. În primele patru luni din 2025, la 2.280 de insolvențe deschise corespundeau 22 de concordate, adică mai puțin de un dosar preventiv la 100 de dosare de insolvență. În perioada similară din 2026, raportul a urcat la 2,64 de concordate la 100 de insolvențe (67 de proceduri preventive față de 2.542 de insolvențe).
Raportul aproape s-a triplat de la an la an, dar de la o bază aproape invizibilă statistic. Valul de insolvențe documentat de Termene Business Hub în analizele precedente a activat instrumentul de prevenție, însă pentru majoritatea covârșitoare a companiilor aflate în dificultate, prima procedură rămâne cea terminală.
Adesea, insolvența este un accident anunțat și nu o alegere. „Valoarea prag pentru intrarea în insolvență este destul de scăzută: 50.000 de lei, adică sub 10.000 de euro. Orice creditor care are o creanță certă poate să depună cerere de intrare în insolvență. Dacă nu există lichiditate, se ajunge la insolvență”, a explicat Cristian Duțescu.
La presiunea creditorilor se adaugă reacția târzie a companiilor. Concordatul presupune recunoașterea dificultății cât firma este încă solvabilă, însă multe ajung la avocat abia când incapacitatea de plată e instalată. „În unele cazuri pe care le avem este vorba de un management defectuos – mai eufemistic spus, o neadaptare la realitățile pieței”, a spus avocatul.
Fereastra legală e îngustă prin definiție. Procedura preventivă e rezervată firmelor aflate în dificultate, dar care nu au atins încă starea de insolvență, adică momentul din care debitorul are el însuși obligația de a cere deschiderea procedurii. Alegerea între concordat și insolvență există, practic, doar pentru compania care se mișcă devreme.
Chiar și pentru cele care se mișcă la timp, calculul nu înclină automat spre prevenție. Paradoxal, pentru o parte dintre debitori insolvența poate rămâne mai atractivă decât prevenția, chiar și după reforma din 2022, care a adus concordatului pârghii comparabile – planul omologat obligă toți creditorii afectați, inclusiv pe cei care au votat contra.
Diferențele care contează sunt în altă parte. Doar în insolvență debitorul poate denunța contractele dezavantajoase, iar protecția e mai lungă. Suspendarea executărilor silite ține toată procedura, față de maximum patru luni în faza de negociere a concordatului (cu posibilitate de prelungire la 12 luni), timp în care obligațiile curente trebuie plătite la zi. Prevenția cere să te miști devreme și să reziști pe propriile lichidități. Insolvența iartă mai mult, mai târziu.
Un sfert din concordate, într-un singur județ
Distribuția teritorială a procedurilor preventive nu urmează harta presiunii economice. Doljul conduce detașat, cu 31 de concordate deschise în 2025 – un sfert din totalul național – și alte 15 în primele cinci luni din 2026. Prin comparație, Bucureștiul, cu cea mai mare bază de firme din țară, a înregistrat 10 și, respectiv, 13 proceduri.
Pe harta insolvențelor, în schimb, Doljul nu iese cu nimic în evidență. Nu apare nici în topul după volumul de dosare, dominat de București, Bihor și Cluj, nici în cel după rata de incidență, condus de Brăila, Bihor și Buzău. Combinația poate fi citită în două feluri.
O primă explicație ar fi că Doljul e județul în care instrumentul de prevenție funcționează așa cum a fost gândit, iar firmele ajung la restructurare înainte de incapacitatea de plată, nu după. A doua explicație ține de practica locală. O concentrare atât de mare într-un singur județ, fără corespondent în presiunea economică, sugerează mai degrabă profesioniști în restructurare care promovează activ procedura la Craiova decât o cultură antreprenorială radical diferită. Datele disponibile nu arată care dintre cele două explicații este cea corectă. De altfel, ele nici nu se exclud.
Contrastul funcționează și invers. Brăila, județul cu cea mai mare rată de incidență a insolvențelor, nu a avut niciun concordat în 2025 și a ajuns la trei abia în 2026, toate după declanșarea valului. Maramureș și Satu Mare practic lipsesc din statistică, iar aproximativ o treime din județele țării nu au nicio procedură deschisă în întreaga perioadă analizată.
Contrastul funcționează și invers. Brăila, județul cu cea mai mare rată de incidență a insolvențelor, nu a avut niciun concordat în 2025 și a ajuns la trei abia în 2026, toate după declanșarea valului. Satu Mare lipsește complet din statistică, iar Maramureșul, cu patru proceduri în 2025, nu a mai consemnat niciuna în 2026.
De altfel, o treime din județele țării nu a avut nicio procedură în 2025, iar în primele cinci luni din 2026 numărul județelor fără deschideri a urcat la 18 din 42, deși aici intervalul scurt își spune cuvântul. Doar opt județe rămân însă complet în afara fenomenului pe întreaga perioadă analizată, semn că instrumentul se răspândește, chiar dacă inegal.
Testul BVB: niciun succes până acum
Statistica ONRC numără intrările în procedură, nu și deznodămintele. La nivel național nu există o statistică oficială despre câte concordate se închid cu un plan de restructurare reușit. Singurul eșantion verificabil integral este cel al companiilor listate la Bursa de Valori București, unde obligațiile de transparență fac public traseul fiecărei proceduri, iar acolo bilanțul este descurajant.
Opt emitenți – de obligațiuni sau de acțiuni – au intrat în concordat preventiv din septembrie 2022 încoace, majoritatea companii finanțate în perioada de „boom” a obligațiunilor corporative. Dintre cele trei proceduri finalizate, toate s-au încheiat în insolvență: Vivre Deco, Elefant Online și Golden Foods Snacks. Celelalte cinci – Qualis Properties, Restart Energy One, UAMT, ADISS și MW Green Power Export – sunt în derulare.
Eșantionul este mic și nereprezentativ – emitenți din valul de finanțări 2021-2022 – deci nu poate fi extrapolat. Totuși, un detaliu de cronologie merită reținut: niciun emitent BVB nu a intrat în concordat în 2026, deși exact atunci explodează volumul național, un indiciu că dificultățile emitenților au avut alte cauze și alt calendar decât cele ale economiei largi.
„De multe ori se ajunge direct la insolvență, care este o fază mai gravă a bolii unei companii și care poate să conducă la deces prin faliment”, a avertizat Cristian Duțescu.
Care sunt perspectivele
Avocatul se așteaptă la continuarea accelerării procedurilor de insolvență, pe fondul presiunilor economice și geopolitice, ceea ce ar trebui să împingă în sus și cererea pentru restructurare preventivă.
Comparația europeană relativizează însă diagnosticul utilizării reduse. În Franța, cele 383 de proceduri de sauvegarde – echivalentul cel mai apropiat al concordatului – au reprezentat circa 2% din totalul celor aproape 19.000 de proceduri de dificultate deschise în primul trimestru din 2026, potrivit datelor firmei de analiză Altares.
În Germania, datele citate de casa de avocatură Pluta arată că mecanismul StaRUG a adunat doar 87 de cazuri notificate în tot anul 2025, la 24.064 de insolvențe de companii înregistrate de instanțe în același an, cel mai ridicat nivel din 2014 încoace, potrivit oficiului federal de statistică Destatis.
În Ungaria, procedura echivalentă, în vigoare din iulie 2022, nu înregistrase niciun caz raportat până în 2025, potrivit organizației profesionale INSOL Europe.
Restructurarea preventivă rămâne, deocamdată, un instrument de nișă peste tot în Europa, iar România, cu aproape trei concordate la 100 de insolvențe, stă în realitate la nivelul Franței și peste Germania.
Așadar, nu suntem în urma Vestului, dar întrebarea este dacă accelerarea din perioadele dificile poate transforma excepția în practică. Răspunsul nu ține doar de notorietatea instrumentului, ci și de calculul pe care îl face fiecare debitor.
.jpg)
.webp)
.png)
.webp)
.png)
