Zece dolari în plus la barilul de petrol, aproape un punct procentual în plus la inflație. De ce România plătește cel mai aprig scumpirea petrolului | GRAFICE

Prima factură a „inflației Ormuz”, așa cum a numit guvernatorul Isărescu scumpirile care vin dinspre Orientul Mijlociu, se vede deja în indicele prețurilor de consum, urcat în mai la 10,85%, maximul ultimilor trei ani.

De ce România încasează șocul mai tare decât orice vecin? De ce prețul la pompă a rămas sus deși petrolul a revenit la nivelul de dinainte de conflict? Cât durează până se dezumflă o inflație importată?

Unde a ajuns rata inflației

Rata anuală a inflației a urcat în mai la 10,85%, de la 10,71% în aprilie și 9,87% în martie, potrivit INS. Instantaneul lunii mai 2026 arată că serviciile s-au scumpit cu 13,53% față de mai 2025, mărfurile nealimentare cu 12,54%, iar alimentele cu 6,78%. Principalul factor de creștere a stat la pompă. Motorina costa cu 36,85% mai mult decât în urmă cu un an, iar benzina cu 30,55%. Saltul lunar al benzinei, de 6,23% față de aprilie, a fost cea mai puternică scumpire din întregul coș.

Șocul petrolier a aterizat pe un indice deja împovărat. Eliminarea plafonării la energia electrică din iulie 2025 se vede încă în tariful cu 55,49% mai mare decât acum un an, iar grupa chiriilor afișează un avans anual de 43,56%, umflat însă în mare parte statistic. Guvernul a actualizat în aprilie, prin hotărâre, tarifele chiriilor pentru locuințele statului, neschimbate din 2007, iar saltul rezultat, de 33,5% într-o singură lună la nivelul întregii grupe, a intrat direct în indice, în condițiile în care chiriile de piață au urcat cu doar 0,35%. Fără acest artificiu administrativ, vârful din mai ar fi fost vizibil mai jos, un motiv în plus să citim inflația actuală mai mult prin componenta ei energetică, nu prin cifra brută.

Inflația este mânată însă de două forțe opuse. În timp ce alimentele au decelerat de la 7,39% la 6,78% și inflația de bază, măsurată prin CORE2 ajustat, rămâne în jurul a 8% și cedează lent, componenta importată, adică energia și carburanții, împinge indicele general în sus. Altfel spus, presiunea internă se stinge, dar cea venită de afară o acoperă.

Petrolul, către maxim și înapoi

Ultima închidere dinaintea războiului, pe 27 februarie, găsea barilul fizic la 71,32 de dolari. Atacurile americano-israeliene asupra Iranului au început pe 28 februarie, iar în zilele care au urmat prețurile au început să urce. Strâmtoarea Ormuz – culoarul unei cincimi din petrolul și gazul mondial – s-a închis pe 4 martie, iar piața a intrat atunci în cea mai violentă lună din istoria contractului Brent.

Cotația futures Brent a atins intraday 119,5 dolari pe 9 martie, în maximul de panică, a revenit spre 115 dolari pe 18 martie, după atacurile iraniene asupra instalațiilor energetice din Golf, iar luna s-a închis cu un avans de 51%, record absolut de la lansarea contractului în 1988. Precedentul avans record, de 46%, data din septembrie 1990, după invadarea Kuweitului.

Eliberarea coordonată a 400 de milioane de barili din rezervele strategice, anunțată pe 11 martie, abia a temperat creșterea, iar șeful Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) a descris criza drept cea mai mare întrerupere de ofertă din istoria pieței petrolului, cu 12 milioane de barili pe zi scoși din circuit, mai mult decât cele două șocuri din anii '70 la un loc. Spre finalul lunii, piața încetase să mai reacționeze la declarații – nici prelungirea cu 10 zile a termenului acordat Iranului pentru redeschiderea strâmtorii, anunțată de președintele american Trump, nu a mai oprit creșterea, investitorii mutându-și atenția pe riscurile reale de ofertă.

Barilul fizic a atins un vârf de 138,21 de dolari pe 7 aprilie, cu o zi înaintea anunțului de armistițiu. Prima de aproape 20 de dolari pe care cumpărătorii au plătit-o atunci peste cotația futures a arătat disperarea acestora după marfă livrabilă imediat. Panica a culminat în martie, iar penuria fizică o lună mai târziu. Pe 29 iunie, barilul de petrol Brent închidea la 71,59 de dolari, iar în primele ședințe din iulie cotațiile s-au stabilizat în jurul acestui nivel – practic cel de dinainte de conflict.

Cum încasează România lovitura

De ce România încasează șocul mai tare decât orice vecin? Răspunsul stă în coșul de consum. Carburanții cântăresc 8,4% în indicele prețurilor din România, cea mai mare pondere din regiune. Ungaria urmează cu 5,8%, Polonia cu 5,5%, iar Cehia și Slovacia stau la 3,1%, respectiv 2,6%, la care se adaugă 2,7% gazele naturale.

Cu cât o categorie are o pondere mai mare, cu atât este mai afectată de evoluția prețurilor. Un baril mai scump cu 10 dolari adaugă 0,7-0,8 puncte procentuale la inflația României, arată o analiză Citi care plasează România ca expunere după Israel și înaintea Poloniei și Ungariei într-un eșantion de 16 state.

„Macroeconomiștii noștri au simulat ce ar însemna 10 dolari în plus la prețul barilului de petrol Brent, iar realitatea este că pentru România duce la o creștere între 0,7% și 0,8% în inflație. Dacă te gândești cum a evoluat barilul de petrol (…), impactul a fost semnificativ”, a spus Mihaela Peneș, Director Trezorerie și Piețe Financiare (România și Bulgaria) în cadrul Citi, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.

Efectul direct, de la pompă, este doar prima rundă. Estimările de senzitivitate ale aceleiași bănci arată că uleiul comestibil și grăsimile alimentare reacționează la un șoc pe Brent aproape la fel de puternic ca înșiși carburanții, urmate de gaze, făină și energie electrică.

Cu alte cuvinte, șocul petrolier se vede la raionul de ulei aproape la fel de tare ca la pompă, pe canalul costurilor de transport și de procesare, iar gradul ridicat de transmitere a costurilor în prețuri duce scumpirea mai departe, în construcții și în restul bunurilor de consum.

Factura primelor luni din 2026

BNR a majorat în raportul din mai prognoza de inflație pentru finalul anului de la 3,9% la 5,5%, un plus de 1,6 puncte procentuale pus în cea mai mare parte pe seama „inflației Ormuz”, din care scumpirea carburanților contribuie singură cu 1,2 puncte procentuale, avertiza guvernatorul Mugur Isărescu la prezentarea raportului.

Cifrele se verifică între ele. Regula de senzitivitate comunicată de BNR în martie – o creștere permanentă cu 10% a prețului petrolului adaugă aproximativ 0,3 puncte procentuale la inflația anuală în interval de un an – aplicată avansului de peste 60% consemnat la vârf dă 1,8-2 puncte procentuale.

În plus, viceguvernatorul BNR Cosmin Marinescu estima la jumătatea lui mai 1,5-2 puncte procentuale peste traiectoria proiectată în absența șocului. Sunt trei măsurători independente, cu aceeași ordine de mărime.

Dependența netă de importuri de petrol a României rămâne, de altfel, moderată – 1,5% din PIB în medie în anii 2022-2024, în scădere spre 1% – dar tocmai canalul indirect, al prețurilor bunurilor de consum, face diferența.

Barilul a coborât, prețul la pompă nu

Barilul a revenit în primele ședințe din iulie la 70-72 de dolari, practic media lunii februarie, de 70,9 dolari. La pompă, însă, revenirea nu se vede proporțional. Benzina standard costă 8,6 lei, față de 8 lei în februarie, iar motorina este 9,6 lei, față de 8,3 lei, adică un ecart de 7,5% la benzină și de 15,7% la motorină.

O primă explicație a acestui decalaj stă în monedă. Cotațiile țițeiului și ale produselor rafinate se exprimă în dolari, dar prețul de la pompă este în lei. Între februarie și iulie leul s-a depreciat cu aproximativ 6,7% în raport cu dolarul, arată calculele realizate de Termene Business Hub. Barilul exprimat în lei rămâne astfel peste nivelul din februarie, chiar dacă în dolari a revenit la punctul de plecare.

A doua explicație ține de ce urmărește de fapt pompa. Prețurile carburanților nu se formează pe cotația Brent, ci pe cotațiile Platts ale benzinei și motorinei, prețuri de referință de pe piața angro, după cum arată studiile Consiliului Concurenței. Aceleași studii au constatat că, în condiții normale, cea mai mare parte a ajustării la pompă se produce în interval de o săptămână, în ambele direcții.

De data aceasta, însă, regula nu s-a mai aplicat. Consiliul a constatat că scăderile de pe piața internațională nu s-au transferat la pompă imediat sau proporțional. La benzină scăderea cotațiilor din iunie s-a văzut în prețuri, la motorină șocul inițial a fost mai puternic, iar corecția mai lentă și mai moderată, pe fondul dependenței mai mari de importuri. Diferența dintre cele două produse este vizibilă și în cifrele de mai sus, unde ecartul la motorină este dublu față de benzină.

Peste toate s-a suprapus fiscalitatea. Reducerea temporară a accizei la motorină, în vigoare în perioada de criză, a expirat la 1 iulie și a scumpit litrul cu aproximativ 36 de bani cu tot cu TVA, iar plafonarea adaosului comercial, aplicată din aprilie până la 30 iunie, a comprimat marjele distribuitorilor. În perioada 1 martie-30 iunie, potrivit analizei Consiliului Concurenței, prețurile din România au stat semnificativ sub media UE, la mijlocul lui iunie cu 7,2% la benzină și cu 3,7% la motorină pe prețurile finale, respectiv cu 15,1% și cu 8,3% pe prețurile fără taxe.

Comparația februarie-iulie rămâne însă curată din punct de vedere fiscal. Acciza aplicată la 1 iulie este identică cu cea în vigoare în februarie, majorată prin calendarul fiscal de la 1 ianuarie la 3,06 lei pe litru de benzină și 2,8 lei pe litru de motorină. Totuși, taxele statului maschează amploarea reală a ecartului. La un preț de 9,6 lei pe litrul de motorină, acciza și TVA-ul acoperă aproape jumătate din sumă. Deoarece aceste taxe au rămas fixe, plusul de 15,7% de la pompă înseamnă, în realitate, că marja distribuitorilor și combustibilul brut s-au scumpit cu peste 26%.

Nevoia companiilor de a-și recupera aceste marje îngustate, combinată cu noile rute de import, complică și mai tare ecuația. Kazahstanul a devenit principala sursă de importuri de combustibili a României, cu 2,52 mld. euro pe an, urmat de Bulgaria cu 1,83 mld. euro, în timp ce Rusia a coborât practic la zero.

Ieșirea Rusiei din ecuație și dependența mai mare de Kazahstan explică în parte și faptul că prețul la pompă rămâne mai ridicat la noi, întrucât kazahii lucrează cu un alt tip de baril cotat mai sus. Cotațiile CPC Blend, referința barilului kazah, s-au menținut peste Brent pe toată durata crizei, deși înainte de criză acest amestec se vindea cu 1-3 dolari sub Brent. Barilul kazah nu trece prin Ormuz, așa că în plină blocadă a devenit marfa sigură pentru care cumpărătorii au acceptat să plătească în plus.

Când se dezumflă „inflația Ormuz”

Traiectoria oficială a inflației are o formă de cocoașă. Indicele urcă spre 11% în iulie, apoi coboară spre 6% din septembrie, pe măsură ce dispar din baza de calcul majorările de TVA și accize din vara lui 2025. Practic, exact când România scăpa de cocoașa inflaționistă fiscală, a intrat în calcul „inflația Ormuz”.

BNR vede inflația în scenariul de bază la 5,5% la finalul acestui an. În scenariul de risc, construit pe un baril mai scump cu circa 20 de dolari în 2026 și 2027, inflația este prognozată la 6,8%. Diferența de 1,3 puncte procentuale ține exclusiv de evoluția conflictului. Indiferent de scenariu, revenirea în ținta BNR alunecă abia în 2027, la 2,9% în scenariul de bază, respectiv 4% în scenariul pesimist. Pentru context, estimarea Citi pentru finalul lui 2026 stă între cele două, mai apropiată de scenariul de bază, la 5,8%.

Dezumflarea are însă viteze diferite pe componente. Partea de energie din indice se corectează în circa șase luni, aproape exclusiv pe hârtie, printr-un efect de bază, dat fiind faptul că scumpirile actuale se vor raporta la nivelurile deja ridicate din anul precedent. În schimb, serviciile, ajunse la un avans de 13%, sunt mai rigide prin natura lor. Prețurile de meniu nu coboară după ce au urcat, iar asta va întârzia normalizarea inflației mult dincolo de orizontul acestui an.

Din acest motiv, politica monetară stă pe loc. Dobânda-cheie a rămas „înghețată” la 6,5% pentru a paisprezecea ședință consecutivă. După cum argumenta și Cosmin Marinescu, o majorare mecanică a dobânzii pentru a combate un șoc venit din afara economiei, cum e petrolul, ar dăuna creșterii economice și credibilității. În consecință, BNR preferă să aștepte, iar piața se așteaptă ca prima reducere de dobândă să vină abia în al doilea trimestru din 2027.

Ce rămâne de urmărit în continuare

Costul macroeconomic depășește inflația. Scumpirea carburanților se transmite în lanț. Lovește costurile de transport, livrările și, în final, prețurile alimentelor, punând presiune directă pe consum și investiții, avertizau analiștii XTB România încă din primele zile ale conflictului.

Combinația dintre contracția economiei din finalul lui 2025 și actualul puseu al prețurilor readuce în discuție un scenariu de temut: riscul de stagflație. Este momentul în care economia stagnează, dar prețurile continuă să crească, iar rata șomajului se adâncește, o situație în care am intrat deja, după cum constata și Mădălina Dragomir, senior macroeconomist la Garanti BBVA România, într-o ediție „Cu cifrele pe masă”.

Pe termen scurt, atenția se mută pe piața carburanților. Până la finalul lunii iulie, Consiliul Concurenței va publica raportul privind respectarea plafonării adaosului comercial. Acesta va fi primul test oficial care va arăta negru pe alb cum și dacă distribuitorii au transferat la pompă scăderea cotațiilor internaționale.

Nici capitolul fiscal nu e definitiv închis. PSD a încercat, printr-un amendament depus de fostul ministru al Energiei Bogdan Ivan, prelungirea cu trei luni a întregului pachet de criză – acciza redusă, plafonarea adaosului, limitarea exporturilor – însă proiectul a picat pe 30 iunie, în ultima zi a sesiunii parlamentare, după ce comisia de buget nu s-a mai întrunit. Scumpirea de 36 de bani a intrat astfel în preț, dar subiectul rămâne politic deschis. Un viitor guvern cu puteri depline ar putea reactiva schema prin ordonanță, cale blocată deocamdată de interimat.

Pe termen lung, dincolo de conjunctură, rămâne problema structurală – dependența de importuri care ne face astăzi atât de vulnerabili la șocurile externe. Această dependență ar putea începe să se reducă din 2027, odată cu intrarea în producție a gazelor din proiectul Neptun Deep din Marea Neagră.

Prețul de la pompă a încetat de mult să mai fie doar o oglindă a cotațiilor internaționale ale petrolului. Astăzi, el este suma dintre o monedă națională sub presiune, o recuperare forțată a marjelor distribuitorilor și o dependență structurală de importuri pe care doar Marea Neagră o mai poate rezolva.