Ovidiu Șerdean, IFB Finwest: În spatele fiecărui grafic se află frică, entuziasm, lăcomie. Uneori sentimentul bate orice logică | Cu cifrele pe masă

„Piețele sunt mișcate de sentimentele, de percepțiile investitorilor. Uneori sentimentul bate orice logică. Este un element foarte important. (…) În spatele oricărei lumânări (n.r. japoneze) se află frică, entuziasm, lăcomie”, a spus Ovidiu Șerdean, broker IFB Finwest, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.

Aceste emoții au devenit în ultima perioadă tot mai intense la Bursa de Valori București, care cochetează cu maximele istorice într-un climat marcat de incertitudini. Potrivit brokerului, există un punct în care încrederea în piață se transformă în exces, iar acela este cel mai periculos moment.

„De la optimism putem trece la euforie, iar în momentul în care apare euforia, deja lucrurile se schimbă. Cineva spunea că un trend nu se termină când investitorii sunt optimiști, el se termină când investitorii devin euforici, adică într-un maxim de optimism”, a atras atenția Ovidiu Șerdean.

Optimismul pe care îl vedem la BVB se hrănește mai puțin din realitatea de astăzi și mai mult din așteptările privind viitorul. Investitorii cumpără astăzi pe încrederea că marile companii ale bursei își vor ține promisiunile – profituri pe măsura așteptărilor și investiții majore care vor da roade.

„În acest moment avem, într-adevăr, mult optimism în piață, dar aș spune că investitorii mizează mult pe rezultate foarte bune la companiile dominante ale pieței și pe proiectele care trebuie să ajungă la maturitate anul următor sau anii următori. Se tranzacționează foarte mult viitor”, a mai spus Ovidiu Șerdean.

Alte declarații din emisiune:

Cum iau investitorii decizii

Piețele sunt mișcate de sentimentele, de percepțiile investitorilor. Uneori sentimentul bate orice logică. Este un element foarte important, pentru că sunt momente în care piețele se mișcă într-o oarecare logică, dar și foarte multe momente în care piețele au anumite mișcări poate mai greu de înțeles.

Cineva, la un moment dat, definea foarte bine piața, ca fiind un animal care te ia în spate și te duce. Uneori ajungi la niște valori ridicate pe care nu ți le-ai fi putut imagina, dar alteori – am văzut în 2008, la criza financiară – la niște valori pe care, la fel, nu ni le-am fi putut imagina niciodată. Sunt prețuri în care care sunt incluse sentimentele oamenilor, iar investitorii acționează în consecință. De aceea, uneori putem vedea excese ori în sus, ori în jos.

În piață există două feluri de analize: analiza fundamentală și analiza tehnică. Analiza fundamentală este cea care se bazează pe rezultate financiare. De regulă, investitorii folosesc analiza fundamentală pentru a vedea ce să cumpere. Analiza tehnică este bazată pe grafice, pe evoluția prețurilor și a volumelor și le arată când să cumpăre.

Putem avea o companie foarte bună, iar la un moment dat, într-un anumit context, poate să aibă o scădere de preț. Am avut și avem tot timpul situații de genul acesta între companiile listate la bursă. De aceea, cei care investesc pe termen lung folosesc de regulă analiza fundamentală. Cei care investesc pe termen mai scurt pot să folosească analiza tehnică.

Investitorii care vor să aibă un anumit grad de educație este bine să învețe măcar la nivel de bază câteva elemente și din analiza tehnică, și din analiza fundamentală. Este bine să le combine pe amândouă.

În momentul în care fundamental consideri că o companie este ceea ce îți dorești să cumperi – pentru că întotdeauna cred că trebuie să prevaleze fundamentele – urmează pasul al doilea, să te uiți la un grafic, să vezi anumite tendințe pe care le arată și să iei o hotărâre în consecință.

Exact cum spunea părintele analizei tehnice, Charles Dow, în principiile sale, piața include tot. În preț se regăsesc toate informațiile despre compania respectivă, toate știrile financiare, toate sentimentele investitorilor. Practic, tot bagajul de cunoștințe și de sentimente pe care un investitor îl are se regăsește în prețul acțiunii. În preț avem tot.

În atare situație, sunt investitori care spun: „Nu folosesc analiza fundamentală îmi ajunge să folosesc doar analiza tehnică”. Sunt persoane care folosesc doar analiza tehnică. Totuși, eu sunt de părere că cele două ar trebui combinate și decizia să fie luată în consecință.

Uneori sentimentul poate fi unul de euforie. De la optimism putem trece la euforie, iar în momentul în care apare euforia, deja lucrurile se schimbă. Cineva spunea că un trend nu se termină când investitorii sunt optimiști, el se termină când investitorii devin euforici, adică într-un maxim de optimism.

Dacă investitorii devin euforici, deja prețurile depășesc anumite calcule, o anumită logică. Când un investitor consideră că prețurile sunt exagerat de mari pot apărea marcări de profituri și, implicit, corecții în piață.

Ce ne spune teoria Dow

Un trend este considerat ascendent dacă avem o succesiune de maxime în creștere și de minime în creștere. Acest trend ascendent este invalidat doar atunci când sunt îndeplinite simultan două condiții: un maxim care nu mai depășește maximul precedent și un minim care scade sub minimul anterior. Este un element foarte important și nu foarte mulți îl specifică.

Ar trebui să vedem pe grafic cel puțin două-trei zone de maxim și de minim ca să putem să vorbim cât de cât de un trend. Evident, în interiorul oricărui trend există un subtrend care, la rândul lui, poate să aibă un subtrend. Depinde foarte mult de timeframe-ul pe care facem analiza tehnică. Sunt reguli care, din punctul meu de vedere, funcționează și vor funcționa în continuare.

Este foarte important ca o analiză tehnică să fie făcută corect. Ar trebui să pornim de la un timeframe superior, adică de la graficul lunar, după care să coborâm la săptămânal, zilnic, patru ore, o oră. Unii coboară chiar mai jos, la 15 minute.

Este însă important să nu ne pierdem în detalii, pentru că pe o perioadă foarte scurtă putem avea un trend descendent, dar trendul principal să fie unul ascendent. Ca să nu luăm o decizie greșită, este important să vedem tot contextul. Toate aceste tranzacții automate generate de roboți, de algoritmi produc foarte mult zgomot atunci când cobori pe timeframe-uri foarte scurte.

Când urci la nivel zilnic sau săptămânal, lucrurile se așează și deja intrăm în alte elemente ale analizei tehnice. Poți să identifici foarte bine zone de suport, de rezistență sau poți să identifici anumite trenduri ascendente, descendente sau zone de consolidare. Așadar, cu cât urci pe timeframe, cu atât dispare zgomotul și apar tendințele clare și corecte.

Ce sunt lumânările japoneze

Un grafic în formă de linie este format din prețurile de închidere ale unui activ. Indiferent de activul care se tranzacționează, în fiecare zi ai un preț de închidere. Unești prețurile de închidere pe o perioadă mai îndelungată și ai un grafic linie. Acest gen de reprezentare nu-ți oferă însă foarte multe detalii despre ceea ce se întâmplă cu prețul de tranzacționare în timpul zilei.

Mai demult, ne uitam doar pe astfel de grafice sub formă de linie. Într-o vizită în Japonia, un american pe nume Steve Nison a văzut că la bursa japoneză traderii foloseau o altfel de reprezentare grafică, sub formă de lumânări japoneze. Și-a dat seama atunci că printr-un astfel de grafic poate analiza nu un element – prețul de închidere – ci patru elemente.

Lumânările japoneze arată prețul de deschidere pentru acțiunea sau activul respectiv, prețul de închidere, o valoare minimă și o valoare maximă pe care prețul o poate avea în cursul unei ore, zile, săptămâni. Cei care sunt începători ar trebui să se familiarizeze cu acest gen de reprezentare grafică.

Dacă lumânarea este verde, putem spune că la conducere au fost cumpărătorii, pe care îi numim tauri. În acest caz, s-a cumpărat mai mult decât s-a vândut. Invers, dacă lumânarea este roșie înseamnă că prețul de închidere a fost la o valoare sub cel de deschidere. Astfel, s-a vândut mai mult decât s-a cumpărat.

Aici intervin mai multe tipuri de formațiuni. Una dintre ele este formațiunea de inversare numită Morning Star. Apare la finalul unui trend descendent și este alcătuită din trei lumânări. Prima este o lumânare mare roșie care confirmă scăderea. A doua este o lumânare mică, un doji, cu corp mic și umbre scurte, care arată că vânzătorii și-au pierdut elanul. A treia este o lumânare mare verde, de creștere, care semnalează inversarea trendului.

Este foarte importantă psihologia lumânărilor japoneze. În analiza tehnică sunt foarte mulți indicatori. Investitorii, mai ales cei care sunt la început, umplu graficul cu mulți indicatori. Din punctul meu de vedere, sunt buni și acești indicatori, dar dacă știi să-i interpretezi și cu anumite limite. La ce mă refer? Toți indicatorii sunt formați din prețuri trecute, adică au o întârziere, pe când forma lumânării este cel mai actual indiciu la care poți să te uiți.

Introduc un alt element: volumul. Volumul este reprezentat sub formă de bare și reprezintă numărul de acțiuni tranzacționate în perioada analizată. Cu cât lumânarea este mai înaltă, cu atât volumul este mai mare. Cu cât este mai scundă, cu atât volumul este mai mic.

Orice formațiune, orice fel de lumânare, cât ar fi ea de verde, dacă nu este însoțită și de un volum corespunzător, poate să fie un semnal fals, pentru că volumul este cel care dă tăria prețului la o anumită valoare. Dă tăria trendului.

Dacă o creștere de preț la o anumită valoare nu este susținută și de volum de tranzacționare mare – adică prețul urcă, dar puțini investitori stau în spatele mișcării – este foarte probabil să urmeze o corecție.

Analiza tehnică oferă probabilități

Atât analiza fundamentală, cât și analiza tehnică ne ajută să identificăm niște probabilități. Nicio analiză nu îți va spune niciodată ceva cu certitudine 100%. Dacă apare o formațiune sau dacă un indicator atinge o anumită valoare, nu vei putea să spui cu certitudine absolută că se va întâmpla ce știi că ar trebui să se întâmple sau că piața se va duce într-o anume direcție.

Așadar, când vorbim de tranzacționare, vorbim de probabilități. În momentul în care apar aceste formațiuni de creștere, cum este Morning Star, sau de scădere, cum este Evening Star, sau Bullish Engulfing, sau Shooting Star, sau Hammer, sau oricare ar fi, avem o probabilitate, nu o certitudine.

Dacă formațiunea este însoțită de volum, atunci probabilitatea crește, dar revenind la teoria lui Charles Dow, trebuie să confirmăm că maximul următor este mai mare decât cel precedent și că minimul următor nu coboară sub cel anterior. Trebuie să privim lucrurile în context.

Spre exemplu – s-a întâmplat de foarte multe ori, am pățit și eu acest lucru – ne uitam la un indicator, de exemplu RSI, care îți identifică tăria unui trend. În momentul în care depășea valoarea de 80 ziceai că „piața este supracumpărată, deja e prea mult, hai să vindem”. Vindeai, dar de fapt ce făcea piața? Făcea o mică corecție, după care se ducea și mai sus. Atunci indicatorul făcea un maxim, după care se corecta, iar piața continua să urce.

Aici poate să apară ceea ce numim divergență negativă. Avem un maxim pe indicator, care corespunde unui maxim pe preț, apoi prețul scade, indicatorul scade și el, după care prețul face un nou maxim, dar indicatorul nu mai face un maxim care să-l depășească pe cel precedent. Asta înseamnă o divergență negativă. Te poți înșela. Graficul îți spune „atenție, există o slăbire în trend”, dar asta nu înseamnă neapărat că trendul își schimbă direcția. Îți spune doar „atenție”.

Prin analiza tehnică nu faci o evaluare a unei companii, ci încerci să identifici o direcție. Totuși, este foarte important să completezi analiza tehnică cu analiza fundamentală. Dacă, de exemplu, o acțiune crește, trebuie să cauți și motivele creșterii. Poți să le ignori, dacă vrei, dar este bine să vezi pe baza cărei informații crește piața.

La baza creșterii poate să fie o știre legată de acordarea unui dividend sau o știre legată de preluarea unei companii, poate fi orice fel de știre. Trebuie să te uiți și la partea fundamentală. Este bine să combini cele două metode.

Sentimenul de panică

Uneori se întâmplă să prevaleze în piață sentimentul de panică. Când este panică, investitorii vând pur și simplu. Nu mai contează că acțiunile pe care le dețin sunt la o companie bună, care avea rezultate bune. Ei vând pentru că este panică și, în gândirea lor, trebuie să vândă.

După ce sentimentul de panică dispare, lucrurile se așează și optimismul revine în piață. Investitorii se trezesc că vor cumpăra exact acțiunile aceleiași companii, de multe ori la un preț mai ridicat.

Există momente în piață când apar și aceste sentimente. Într-adevăr, nu sunt multe, dar atunci când există trebuie să ai grijă cum acționezi, pentru că în panică nu iei cele mai bune decizii. În spatele oricărei lumânări se află frică, entuziasm, lăcomie. Eu consider că este foarte multă psihologie.

Dacă vorbim de corelațiile între piețe, avem de a face de cele mai multe ori cu psihologia. Există ceea ce numim efectul de contagiune, o corelație care face ca o stare de spirit să fie transmisă între piețe. Dimineața, când deschidem calculatorul, ne uităm să vedem ce a făcut America, ce au făcut japonezii, ce a făcut piața asiatică.

În ultima perioadă, gradul de corelație între piața noastră și piața americană – care este cea dominantă – nu mai este atât de mare. Valoarea 1 înseamnă un nivel de corelare perfect. Minus 1 înseamnă decorelare totală. Acum este undeva pe la mijloc.

De foarte multe ori, o piață începe tranzacționarea cu sentimentul cu care a închis piața dominantă, după care își revine. Când piața dominantă este roșie, începutul poate fi roșu și pe o piață care se corelează într-o anumită măsură, dar după minute sau ore încep să apară și să prevaleze sentimentele sau informațiile din economia respectivă și legate de companiile care sunt listate pe bursa respectivă.

Decorelarea vine din anumite informații sau așteptări pe care le au investitorii vis-a-vis de piața respectivă. Acum este vorba de așteptările pe care le au vis-a-vis de ce se întâmplă în piața românească, care este totuși mult mai mică decât piața americană. Astăzi văd foarte mult optimism în piață. Există multă speranță și cred că se tranzacționează foarte-foarte mult viitor.

Tranzacționarea în crize

Când o acțiune începe să scadă sau se întâmplă ceva și sentimentul în piață se schimbă rapid, te întrebi unde se poate opri acțiunea respectivă. Am trăit criza din 2008, criza COVID, războiul din Ucraina – sunt și momente de acest gen în care singurele repere pe care le ai sunt cele date de analiza tehnică.

Sentimentul în piață chiar se se schimbă rapid. Puteți vedea pe un grafic că după o creștere formată într-o perioadă de 6-7-8-10 ani, corecțiile durează 1-2 ani. Urcăm într-un unghi de 45 de grade și coborâm abrupt, ca un „cuțit în cădere”, cum spun unii.

Când un trend este ascendent, teoretic, fiecare retragere ar trebui cumpărată. Dacă sentimentul se schimbă și trendul se transformă într-unul descendent, atunci trebuie să te gândești ce vrei de la acțiunea respectivă.

Dacă ai un pachet mare de acțiuni pe care va fi greu să-l răscumperi din piață dacă îl vinzi, poate că decizi să rămâi cu el. Dacă sunt acțiuni ale unei companii foarte lichide, poți să le vinzi în ideea de a le răscumpăra mult mai jos.

Traderii experimentați utilizează analiza tehnică pentru a stabili la ce preț să intre din nou la cumpărare, pentru că ea este cea care oferă scenarii cu probabilitate mare ca piața să reacționeze.

Dacă investitorii au posibilitatea să tranzacționeze futures, să deschidă poziții short, deja strategiile sunt altele și nu le-aș recomanda începătorilor. Toate instrumentele derivate – futures, opțiuni, CFD-uri sau de altă natură – implică un grad de risc foarte mare.

Suport, rezistență, consolidare

Suntem aici în platou. Podeaua pe care stăm este suportul, tavanul este rezistența. În momentul în care trecem la următorul etaj, rezistența va deveni suport, iar următorul tavan va deveni rezistență.

Pe graficul evoluției Hidroelectrica de la listare până în prezent vedem că în 2024 acțiunea a atins un maxim, după care piața a coborât și a urmat o perioadă mai lungă de consolidare. A fost o rezistență la aproximativ 138 de lei, ea a fost spartă, prețul a urcat către 150 de lei, după care a coborât până la maximul anterior. Astfel, rezistența anterioară s-a transformat în suport. Ulterior, acțiunea și-a continuat trendul ascendent și s-a dus până la valoarea la care o vedem astăzi.

De la nivelul acesta, trebuie să vedem dacă va sparge minimul pe care l-a avut sau își va continua tendința ascendentă și va încerca să testeze nivelul de maxim. Dacă sparge minimul, atunci o să căutăm alte nivele de suport mult mai scăzute.

Să spunem că la un moment dat are loc o corecție și marchezi profitul pe acțiunea respectivă, adică decizi să vinzi deținerea pentru a rămâne cu profitul acumulat. Te gândești să o iei înapoi. De ce? Este o companie bună, care generează profit, care distribuie dividende în mod constant. Poți, prin analiza tehnică, să identifici niște nivele de suport unde piața poate să-și găsească un punct de echilibru și de unde să înceapă din nou o altă perioadă de creștere.

De regulă, în perioadele de consolidare se acumulează energie foarte multă într-un, într-o acțiune. Cu cât consolidarea este mai lungă, cu atât energia care se acumulează este mai mare. Spun „de regulă” pentru că, din nou, subliniez, vorbim de probabilități și nu de certitudini.

De regulă, explozia se face în direcția trendului principal. De exemplu, dacă am avut o consolidare într-un trend ascendent, de cele mai multe ori explozia se face tot în direcția ascendentă. Trebuie, totuși, să avem și confirmări că se duce în direcția respectivă.

Indicele BET în ultimii 20 de ani

Indicele BET al Bursei de Valori București, care este format din 20 de companii, are un trend multianual ascendent. Pe graficul alăturat vedem maximele și minimele cele mai relevante, maximele notate cu H1, H2, H3, H4 și H5 și minimele cu L1, L2, L3 și L4.

Ce vedem pe acest grafic dacă explicăm teoria Dow? Un H2 la același nivel cu H1, după care H3 mai mare decât celelalte două, iar H4 și H5 în creștere. Avem un minim relevant la L1, după care L2 n-a scăzut sub L1, L3 n-a scăzut sub L2, L4 n-a scăzut sub L3. Așadar, avem un trend ascendent multianual de care cei care au investit la Bursa de Valori București s-au bucurat.

Depinde de profilul fiecărui investitor cum alege să investească și cum se simte confortabil. Sunt investitori care doresc să participe mai activ la piață, care cumpără, vând, încearcă să fructifice aceste mini-trenduri. Sunt însă investitori care aleg să facă investiții pe termen mediu sau pe termen lung, din diferite considerente. Poate au un business și nu pot sta toată ziua cu ochii în calculator.

Bursa de la București vs. alte piețe

Dacă facem o comparație la nivel de piețe, indicele BET al Bursei de Valori București are de la începutul anului o creștere de peste 25%, care se situează detașat peste creșterile unor piețe mature.

Spre comparație, indicele Dow Jones al pieței americane are o creștere de aproximativ 7%. Indicele DAX al pieței germane are un avans de circa 3% de la începutul anului. Sunt valori mult-mult mai mici decât cele ale indicelui pieței noastre. Putem găsi însă și o explicație la această evoluție pozitivă, și anume multiplii de evaluare.

Suntem o piață mai mică, dar dacă ne uităm la indicatorul PER – un multiplu care ne arată cât de scumpă este o piață sau o companie – pe indicele BET are o valoare de 14-15. La nivel european, PER-ul este de aproximativ 18. PER-ul pe indicele DAX este în jur de 19. În piața americană, pe indicele Dow Jones, PER are o valoare în jur de 24, iar pe indicele S&P 500 este de aproximativ 28.

Așadar, față de piața americană suntem aproape la jumătate ca evaluare, adică mult mai ieftini. Suntem mai ieftini și decât piețele europene. Trebuie însă să fim atenți și la rapiditatea cu care crește acest indice pentru piața autohtonă. Avem o valoare de 14-15, dar venim mult mai de jos, de la 8-9-10.

Sunt companii care au un PER peste 20 și care sunt supraevaluate. Sunt și companii, cum avem în zona bancară, care stau foarte bine. Trebuie studiată fiecare companie în parte, depinde de fiecare investitor în ce vrea să plaseze banii. Vrea să investească la nivel de indice sau vrea să investească efectiv în acțiunile unei companii listate pe piața românească?

Cu dividende vs. fără dividende

Calculul randamentului este simplu. Ne gândim la puterea dobânzii compuse. Un investitor avea un randament dacă investea în companiile din indicele BET și alt randament dacă, în fiecare an, pe lângă evoluția foarte bună a indicelui, mai adăuga și randamentul dividendelor.

În acest moment avem un randament al dividendelor la BVB de sub 4%. El depinde de evoluția acțiunilor. Vine de undeva mult mai de sus, de la 7%-8%.

Căutând comparații cu piețele dezvoltate, unde randamentul dividendului era undeva de 2%-3%, au fost ani în care nu găseai nicăieri randamentul de la noi. Ani la rând am fost în primele trei piețe de capital la nivel mondial din punct de vedere al randamentului dividendelor.

Un efect al acestei poziționări a fost baza joasă de la care am plecat. Acțiunile erau subevaluate. Oricum, în continuare, companiile listate la Bursa de Valori București în care statul este acționar majoritar sunt generatoare de dividende și multe dintre ele încă au un randament al dividendului peste medie.

Când am zis sub 4%, mă refeream la medie, dar sunt companii din indice care au un randament al dividendului de 1% sau poate chiar sub 1%, cât și companii care au un randament al dividendului de peste 5%.

Când calculăm randamentul dividendului oferit de o companie, este important de menționat că acel calcul se raportează la prețul acțiunii companiei respective.

Astfel, contează foarte mult și ce prețuri vom avea în viitor. Dacă prețul crește, obții un randament de acolo, automat randamentul dividendului scade. Și invers. De asemenea, dinamica profiturilor are un impact similar în randament.

Cum ar putea fi profiturile viitoare

Uitându-ne la rezultatele din primul trimestru, vedem că sectorul bancar a raportat rezultate bune. Cele două bănci mari au realizat profituri consistente. Dacă trecem pe partea de energie, rezultatele au fost în general bune.

Și așteptările pentru perioada următoare sunt de rezultate bune, cu atât mai mult cu cât, din punctul meu de vedere, se investește foarte mult în viitor. Este foarte multă așteptare în proiectele celor mai mari companii listate la bursă din zona energetică.

Citim în ultima perioadă de stocare de energie, de la Hidroelectrica, la care se făceau deja referiri din mediul politic, la Electrica, care investește în stocare. Mai este proiectul Neptun Deep, care deja este inclus în preț pentru cele trei companii, Petrom și Romgaz, și Transgaz.

La Romgaz, vedem cumpărarea combinatului de la Azomureș, așteptăm să se finalizeze centrala de la Iernut. De la anul este posibil ca Romgaz să devină și furnizor de gaze pentru consumatorii casnici.

Rezultate mai puțin bune a avut Antibiotice, spre exemplu, n-au fost cele așteptate de investitori. În schimb, am văzut în ultima perioadă niște informații interesante. Compania încearcă să revină cu exporturile în Statele Unite și să intre și pe piața din Spania. Rămâne oricum o companie mare, importantă, care cred că va genera din nou profit consistent. Acest lucru se va vedea, evident, în evoluția prețului acțiunilor.

Investitori noi, listări noi, ETF-uri noi

Listarea companiilor aduce, evident, investitori noi. Piața are nevoie și de companii noi, și de investitori. Am avut cazul Electro-Alfa, o companie unde oferta de retail a fost suprasubscrisă de 60 de ori, am avut IT Genetics, am avut Christian Tour.

În continuare sunt discuții vis-a-vis de o posibilă listare a celei de-a treia bănci, CEC Bank. Sunt posibile listări secundare ale unor pachete de acțiuni ale unor companii precum Hidroelectrica sau Romgaz, unde statul este acționar majoritar. Mai sunt companii de dimensiune mică sau medie care discută cu brokerii și care vor apărea pe parcursul anului – sperăm, într-un număr cât mai mare.

Un lucru îmbucurător la bursa noastră este creșterea volumului mediu de tranzacționare. Față de anul trecut, s-a dublat și încă este în creștere. Titlurile de stat au atras foarte mulți investitori. În momentul în care acestea au ajuns la scadență, mulți au ales să facă primul pas spre acțiuni. Așadar, avem un volum în creștere, un număr de investitori în creștere.

Deși nu mai sunt o noutate, ETF-urile au prins avânt. Ultimul ETF care s-a listat la bursă, cel pe indicele BET Total Return, are o evoluție superioară indicelui fără dividende, datorită dividendelor reinvestite. Pentru că sunt companii care vor să vină pe piață cu ETF-uri noi, în diferite forme și construcții, sunt și investitori care află de ele.

Au venit la noi la agenție investitori și ne-au spus: „Doresc mai întâi să cumpăr un ETF”. Vor să aibă în portofoliu un ETF care să reprezinte indicele BET sau un ETF cu emitenții din sectorul energetic sau unul cu expunere pe sectoarele energie și financiar-bancar.

Evaluările companiilor care recent au derulat oferte nu sunt sub nivelul mediu al evaluării pieței, ci undeva pe acolo. Evident, sunt și multe așteptări în cazul companiilor care se listează, dar în general sunt companii mari, care au planuri privind dezvoltarea business-urilor.

Managerii care doresc să-și listeze compania pe bursă au toată aprecierea mea. Dacă un antreprenor se uită în spate la evoluțiile altor companii care s-au listat – mă refer la companii private, nu la cele unde statul este acționar majoritar – va vedea un exemplu pozitiv și va fi convins.

În acest moment avem, într-adevăr, mult optimism în piață, dar aș spune că investitorii mizează mult pe rezultate foarte bune la companiile dominante ale pieței, pe proiectele care trebuie să ajungă la maturitate anul următor sau anii următori. Se tranzacționează foarte mult viitor.

Cum să începi să investești

O persoană care decide să investească la bursă pentru prima dată ar trebui în primul rând să-și aleagă un broker cu care poate să discute. Este foarte important să mai poți vorbi cu un om la telefon, nu cu roboți.

Dacă se gândește să facă ceva cu banii luni, trebuie să încerce, să înceapă, să deschidă un cont la o firmă de brokeraj și, mai ales, să înțeleagă mecanismul de funcționare al pieței. Nu trebuie să fie sau să devină specialist, poate deprinde câteva noțiuni de analiză fundamentală sau de analiză tehnică.

După toți anii mei de activitate în piața de capital pot să spun cu convingere că pe orice piață bursieră sunt oportunități. Au fost, sunt și vor fi tot timpul. Nu poți însă să le identifici dacă nu ești acolo și dacă nu cunoști mecanismele. Altfel, degeaba îți spun că o acțiune care a fost 100 de lei astăzi este 50 de lei, că n-ai să înțelegi când a fost scumpă și când a fost ieftină.

Există teama de a nu pierde, de a nu mai găsi anumite acțiuni la un preț bun, și atunci toată lumea se aruncă pe ele. Se întâmplă însă de foarte multe ori ca atunci când toți se urcă în tren, trenul să fie foarte aproape de destinație. Am văzut acest comportament în rândul investitorilor în 2008.

Dau un exemplu. Dacă un apartament scade de la 100.000 de euro la 70.000 de euro, un investitor ar spune „ce ofertă bună!” și l-ar cumpăra. Dacă însă o acțiune scade de la 10 lei la 7 lei, un investitor, mai ales unul începător, zice „acolo este o problemă, nu mă bag, mai stau să văd ce se întâmplă”.

Deseori investitorii aleg să intre în piață în momentul în care media vorbește foarte mult despre cât au crescut acțiunile, ce evoluție spectaculoasă a avut piața de capital sau o companie anume.

De aceea, este important să înțelegi mecanismul de funcționare și nu poți face asta decât dacă îți deschizi un cont de tranzacționare și investești cu bani reali. Pe un cont demo lipsesc sentimentele și emoțiile, nu o să înțelegi nimic pentru că n-ai nicio miză. Când pui primul tău leu și cumperi o acțiune, deja lucrurile se schimbă. Inclusiv știrile de care te împiedici mai des sunt altele, sunt din zona financiară.