Angela Roșca, Taxhouse: Care sunt riscurile și facilitățile fiscale pentru companiile din România în 2026

Angela Roșca discută pentru Termene și despre rolul limitat, dar util, al inteligenței artificiale în consultanța fiscală, despre serviciile cel mai des cerute de clienții Taxhouse și despre lipsa de predictibilitate legislativă pe care o consideră principalul obstacol structural al sistemului fiscal românesc.

Dividende vs reinvestirea profitului

„Impozitul pe dividende a crescut în ultimii ani de la 8% în 2023 la 10%, cota aplicabilă în 2024 și 2025, ajungând la cota de 16% aplicabilă începând cu anul 2026", spune ea.

În acest context, decizia de a distribui sau nu profitul depinde de interesele acționarilor și, mai ales, de existența unor oportunități reale de investiții. 

„Poate deveni mai puțin atractivă distribuirea de dividende și, în schimb, să se păstreze profitul în companie atunci când sunt oportunități de investiții care pot genera un randament mai mare decât beneficiul obținut prin distribuirea imediată a dividendelor", punctează Roșca. 

Firmele aflate în fază de expansiune au cel mai mult de câștigat din reinvestire. „Dacă firma este în faza de expansiune, are nevoie de capital de lucru, investiții în tehnologie sau extindere, reinvestirea poate crea mai multă valoare pe termen lung", arată ea. 

Distribuirea dividendelor rămâne totuși alegerea logică în situația opusă, atunci când compania nu are proiecte de investiții atractive sau când acționarii au nevoie de lichiditate imediată.

Principalele riscuri fiscale

Expertul fiscal vede în lipsa de predictibilitate a cadrului legislativ principalul risc fiscal cu care se confruntă în prezent companiile românești. La acesta se adaugă inspecții fiscale „tot mai riguroase și sofisticate", capabile să identifice instant micile inconsistențe documentare sau discrepanțele minore dintre declarații, prin corelarea automată a informațiilor din SAF-T și e-Factura. 

Un al treilea factor de risc ține de documentarea tranzacțiilor, zonă în care Roșca observă „încă o rigiditate și un formalism excesiv din partea autorităților fiscale". 

Prețurile de transfer pentru grupurile de companii reprezintă o zonă cu mare vizibilitate în inspecțiile fiscale actuale. Se adaugă interesul „clasic" al ANAF pentru tratamentul fiscal al cheltuielilor cu serviciile achiziționate și TVA aferentă, unde se pot genera interpretări arbitrare din perspectiva îndeplinirii cerințelor de documentare ce pot conduce la ajustări, reclasificări de tratament și, implicit, la creșterea sarcinii fiscale a companiilor, prin impozit pe profit și TVA suplimentare, la care se adaugă obligații fiscale accesorii. 

Companiile mici și mijlocii sunt vulnerabile mai ales pe cheltuielile făcute în interesul acționarilor, dar rămâne de interes problematica fiscalității muncii și cea a activităților independente, în opinia Angelei Roșca.

Pentru companiile foarte mari, un alt tip de risc fiscal vine din direcția Pilonului 2. „Riscul fiscal generat de Pilonul 2 nu e despre intenție, ci despre capacitate" spune Roșca, referindu-se la capacitatea departamentelor financiare de a pregăti un calcul complet nou, în paralel cu fiscalitatea locală, pe baza unor norme încă în curs de clarificare, cu un termen de conformare ferm. 

„E genul de risc care afectează exact companiile cele mai mari și mai bine structurate, nu pe cele care evită conformarea fiscală, ci pe cele care încearcă să aplice regulile complexe ale Pilonului 2, pentru prima dată, sub presiune de timp", explică ea.

Creșterea TVA și problema colectării

În ceea ce privește TVA, Roșca nu este de părere că majorarea cotelor ar rezolva problema colectării.

„Cu siguranță creșterea cotelor de TVA nu rezolvă în sine problema colectării taxelor, deoarece ea tratează un simptom, nevoia de bani la buget, dar nu vindecă boala reală, evaziunea fiscală, ineficiența colectării", explică ea. 

Avantajul unei astfel de măsuri este rapiditatea implementării, fără modificări ample de sisteme fiscale, și un aport imediat de bani la buget, TVA fiind o taxă pe consum cu colectare lunară. Cu toate acestea, istoria recentă arată însă limitele acestei soluții. 

„România a trecut prin câteva schimbări de cote de TVA și cifrele au arătat că gradul de colectare nu a crescut strict ca urmare a creșterii cotelor", spune Roșca.

Efectele s-au repetat de fiecare dată, prin comprimarea consumului și extinderea economiei la negru, adică a tranzacțiilor fără factură. Singura pârghie cu potențial structural rămâne digitalizarea, prin RO e-factura, care face baza impozabilă vizibilă mai rapid pentru autorități. 

„Dacă digitalizarea funcționează, colectarea TVA ar trebui să crească organic, fără a fi nevoie neapărat de creșterea cotelor" conchide expertul fiscal.

Care sunt facilitățile fiscale pe care firmele românești le folosesc prea puțin

Pe zona facilităților fiscale, cercetarea-dezvoltarea rămâne teritoriul cel mai puțin exploatat, deși oferă avantaje concrete. Pe lângă deducerea suplimentară de 50% din cheltuielile eligibile de C&D, deja cunoscută de multe companii, Ordonanța de urgență nr. 8 din 2026 a introdus o alternativă, un credit fiscal de 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru activități de cercetare-dezvoltare. 

„Dacă creditul fiscal nu poate fi dedus integral din impozitul pe profit, diferența se compensează sau se restituie în termen de patru ani", precizează Roșca. 

Mai puțin cunoscută este scutirea de impozit pe venitul salarial pentru angajații implicați în activități de C&D, singura facilitate fiscală directă care se mai aplică pentru angajați. Condiția de eligibilitate se bazează pe o definiție extinsă a activității, nu pe rezultatul proiectului.

„Practic un proiect de dezvoltare de produs sau software care nu a ajuns la rezultatul scontat poate beneficia totuși de facilitate, lucru pe care multe firme nu îl știu și de aceea renunță să mai documenteze cheltuielile", explică ea pentru Termene.

Rolul AI în consultanța fiscală

În ceea ce privește rolul inteligenței artificiale în consultanța fiscală, Angela Roșca vede în AI un instrument care crește eficiența operațională, prin automatizarea analizelor de date, a documentării și a monitorizării modificărilor legislative, precum și prin extragerea rapidă de informații din volume mari de conținut, hotărâri CJUE, directive europene sau ghiduri OECD. 

Riscurile țin însă de acuratețea răspunsurilor generate și de faptul că modelele AI pot ignora detalii relevante specifice fiecărei țări, într-un domeniu atât de dependent de context precum fiscalitatea. Se adaugă provocările legate de confidențialitatea datelor și de securitatea informațiilor. 

„AI trebuie privită ca un instrument care completează expertiza consultantului, dar nu o înlocuiește", spune Roșca, subliniind că validarea și judecata profesională „rămân esențiale", la fel ca interacțiunea umană și folosirea „înțeleaptă" a acestor tehnologii de către profesioniști cu experiență și gândire critică.

Cele mai solicitate servicii ale Taxhouse

Activitatea recentă a Taxhouse reflectă direct aceste zone de risc și oportunitate. Printre serviciile cele mai solicitate de clienți se numără asistența în tranzacții și due diligence pentru M&A, solicitările de acorduri de preț în avans pentru tranzacții complexe în cadrul grupurilor multinaționale, calculele complexe de Pilonul 2, asistența în inspecții fiscale și în expertize realizate pentru litigii cu ANAF, asistența pentru reorganizări transfrontaliere complexe de afaceri și companii, precum și asistența în controale pentru persoane cu mari averi.

La ce să fie atenți antreprenorii în 2026

Pentru 2026, Angela Roșca le recomandă antreprenorilor să acorde atenție conformării în materie de TVA, deductibilității cheltuielilor, tranzacțiilor cu părți afiliate și documentării prețurilor de transfer, cheltuielilor făcute în favoarea acționarilor și distincției dintre veniturile salariale și cele din activități independente. 

„Trebuie ținut cont că digitalizarea ANAF prin SAF-T, e-Factura și e-Transport oferă autorităților acces la volume tot mai mari de date pe care le poate corela și interpreta chiar înainte de a demara o inspecție fiscală", spune ea. 

„Într-un astfel de context, consistența între aceste raportări nu mai e doar o obligație formală, ci devine mai degrabă un element direct de gestiune a riscului fiscal." 

Pentru marile grupuri de companii românești sau multinaționale, implementarea regulilor Pilonului 2 rămâne, spune ea, „o nouă zonă importantă de risc și complexitate".

În ceea ce privește elementul structural care face sistemul fiscal românesc mai dificil de navigat față de alte țări din regiune, Roșca punctează „lipsa de predictibilitate a regimului fiscal generată de frecvența modificărilor legislative, combinată cu lipsa de dialog și ghidare pragmatică și utilă din partea autorității fiscale". 

Ea concluzionează că firmele din România trebuie să se adapteze într-un timp foarte scurt la schimbări de cote, reguli sau obligații de raportare, fără acces real la asistență din partea autorităților. Consecințele, arată Roșca, se văd în costuri de conformare mai mari, planificare pe termen lung mai dificilă și un nivel ridicat de incertitudine pentru investitori și antreprenori.