Mitel Spătaru, consultant fiscal la Tax Partner la Crowe România, analizează ce prevede noul mecanism de recompensare financiară și ce riscă să producă în practica activității de control fiscal.
Scopul declarat al legii este consolidarea capacității instituționale a celor două autorități.
„În scopul creșterii performanței instituționale și al consolidării capacității administrative ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ale Autorității Vamale Române, se instituie un mecanism de recompensare financiară anuală pentru personalul aparatului propriu și al structurilor subordonate celor două instituții, acordat în funcție de gradul de îndeplinire a indicatorilor-cheie de performanță specifici activității”, prevede actul normativ.
Spătaru observă o schimbare de discurs față de perioada în care autoritățile fiscale reproșau, mai direct sau mai indirect, corporațiilor un comportament agresiv de evitare a impozitării.
„Avem acum o străduință de copiere a unui comportament corporatist, anume introducerea la nivelul autorităților de KPIs", spune reprezentantul Crowe România.
Mecanismul are două componente, una este un bonus, respectiv recompense financiare anuale bazate pe indicatori-cheie de performanță, iar cealaltă este un malus, concretizat într-o diminuare a drepturilor salariale pentru personalul care nu realizează indicatorii și obține calificativul „satisfăcător”.
Plafonul bugetat anual pentru recompense este de maximum 12% din sumele prevăzute pentru cheltuielile cu salariile de bază din bugetul aprobat pentru anul respectiv, arată Mitel Spătaru.
Legea prevede și stimulente financiare legate direct de activitatea de control, acordate pentru constatări din controale și pentru titluri executorii rămase definitive prin necontestare sau confirmate de instanță prin hotărâri judecătorești definitive și efectiv încasate, al căror cuantum depășește echivalentul în lei al unui milion de euro.
Stimulentele se acordă de la bugetul de stat, în limita a 3% din cuantumul creanțelor stabilite prin astfel de titluri, procent aplicat exclusiv sumelor rămase definitive și încasate care depășesc pragul menționat.
„Din economia textului de lege am înțelege că remunerarea suplimentară a personalului ANAF/AVR implică două componente, o recompensă financiară corelată cu performanța stabilită în baza unor criterii și o alta care constă într-un stimulent financiar corelat cu sumele încasate la buget rămase definitive", explică Spătaru.
Actul normativ stabilește șase principii care ar trebui să guverneze mecanismul, legalitate și transparență, obiectivitate și nediscriminare, proporționalitate, corelarea performanței individuale cu performanța instituțională, prevenirea conflictelor de interese și a comportamentelor abuzive, respectiv respectarea legalității și a drepturilor contribuabililor. Metodologia efectivă de stabilire a indicatorilor și criteriile de acordare a recompenselor urmează să fie aprobate prin hotărâre de Guvern, în termen de 90 de zile de la publicarea legii.
Ce comportament vor recompensa acești indicatori
Spătaru nu intră în analiza tehnică a actului normativ, ci se oprește asupra efectelor pe care le poate avea asupra modului în care se vor desfășura controalele fiscale.
„Arareori pedepsele își ating scopurile, generând mai curând un comportament tranzacțional și de evitare a răspunderii”, spune el, adăugând că întrebarea care se pune acum este dacă structurile de control fiscal vor adopta o atitudine de evitare, de tip slalom, în raport cu criteriile care pot atrage diminuarea drepturilor salariale.
Un alt punct de interes ține de ponderea reală acordată, în evaluarea performanței, principiilor legate de prevenirea abuzurilor și de respectarea drepturilor contribuabilului.
Consultantul fiscal atrage atenția asupra unui rol al echipelor de control exercitat rareori în practică, cel de îndrumare a contribuabililor în respectarea legislației.
„Întâlnim încă situații în care relația dintre organul de control și contribuabil capătă mai degrabă logica unei relații polițist-suspect decât pe cea a unei relații bazate pe conformare și cooperare”, punctează el.
De aici pornește și o comparație cu practica din mediul privat, unde relația cu clienții este ea însăși un indicator de performanță.
„Contribuabilul ar trebui să fie văzut nu doar ca o sursă de bani la buget, ci și ca un beneficiar real al unor servicii de calitate, de la partea de administrare, până la acțiunile de control fiscal”, explică Spătaru.
Acesta adaugă că interesul său se îndreaptă spre transparența cu care vor fi publicate criteriile și spre greutatea pe care activitatea de îndrumare o va avea în scorul total, comparativ cu constatarea de obligații suplimentare la buget.
În opinia sa, legea încearcă să concilieze două obiective care nu converg automat.
„Legea încearcă să împace două obiective majore, stimularea rezultatelor financiare și a colectării și protejarea legalității, integrității și drepturilor contribuabilului. Concret, vor conta numerele sau vom asista la o schimbare reală în bine a comportamentului echipelor ANAF/AVR în ceea ce privește activitatea de control fiscal?”, spune el.
Expertul fiscal punctează că simpla existență a unor indicatori de performanță nu este suficientă:" „Întrebarea esențială este ce comportament vor recompensa acești KPIs."
„Se vor mândri angajații ANAF/AVR la finele unui an de activitate cu numărul de contribuabili pe care i-au ajutat să se conformeze, în limitele legii, sau, dimpotrivă, cu numărul de contribuabili penalizați, respectiv care au fost impuși suplimentar?", concluzionează Spătaru.
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
.png)
