Angela Roșca, Taxhouse: Cum a schimbat digitalizarea ANAF relația cu firmele din România

Angela Roșca, Managing Partner al Taxhouse, vorbește despre o infrastructură de colectare ale cărei capacități de analiză abia încep să fie folosite, despre greșelile frecvente ale firmelor în tranziția către noile sisteme și despre sectoarele și tranzacțiile pe care ANAF le vizează tot mai insistent.

„Sub presiunea timpului, a costurilor ridicate și a altor factori de business, firmele au făcut eforturi să își adapteze sistemele IT și de contabilitate, să învețe “limbajul” cerut de ANAF și să comunice cu cât mai puține erori declarații fiscale sofisticate. Procesul a fost dificil, contribuabilii trebuind să se conformeze multiplelor cerințe într-un timp foarte scurt (dacă ne gândim la calendarizarea introducerii SAF-T, RO e-factura, RO e-transport)”, a declarat Angela Roșca pentru Termene.

Problemele cel mai des întâlnite în acest proces, în opinia sa, au fost calitatea nesatisfăcătoare a datelor existente în sistemele contabile, cauzată de nevoia bruscă de granularitate ridicată a raportării tranzacțiilor, gradul redus de interconectare dintre sistemele contabile și alte sisteme interne, dar și probleme tehnice chiar în sistemele ANAF. Ca exemplu concret, ea menționează situația în care „validatorul DUK Integrator nu valida declarațiile SAF-T dacă nu era actualizat".

Rezultatul acestui proces a fost, potrivit Angelei Roșca, un canal de comunicare preponderent cu sens unic, dinspre contribuabil către ANAF, prin facturi în timp real, declarații SAF-T și mișcări de bunuri raportate. 

„Practic, s-a construit infrastructura de colectare, dar încă se lucrează la procesele de analiză" spune ea. „ANAF dispune acum de un volum uriaș de date structurate și credem că este doar o chestiune de timp până când aceste date vor fi corelate complet și folosite efectiv în inspecții fiscale țintite, de tipul punct-ochit-punct-lovit, sau pentru analize macro și strategice." 

Pe măsură ce sistemul se calibrează, Roșca estimează o creștere a numărului de notificări automate transmise de ANAF în cazul neconcordanțelor între raportări, motiv pentru care recomandă atenție sporită la rotunjiri, diferențe de timing și stornări sau corecții. 

„Notificările nu înlocuiesc inspecția, dar o pot preceda" avertizează ea, exprimându-și totodată speranța că inspecțiile fiscale „tradiționale" vor scădea numeric, câștigând însă în precizie și impact, pe măsură ce ANAF filtrează tranzacțiile și identifică anomaliile mai eficient. 

Roșca adaugă că, odată ce ANAF va avea acces facil la aceste informații, ar trebui să scadă și așteptarea contribuabililor privind soluționarea cererilor de rambursare TVA, precum și efortul administrativ resimțit în timpul inspecțiilor.

Însă tranziția firmelor către aceste sisteme electronice nu a fost uniformă. 

„Sistemele au fost gândite pentru participanți deja familiarizați cu digitalizarea, și nu pentru cei obișnuiți cu facturi emise pe hârtie și contabilitate ținută în excel" spune Roșca, care descrie impactul ca fiind resimțit diferit în funcție de mărimea companiei, de gradul de instruire a personalului și de sistemele ERP folosite, dar reprezentând pentru toți participanții „o notă de plată semnificativă", cu implicarea specialiștilor IT, contabililor și fiscaliștilor. 

Cele mai frecvente greșeli au apărut din lipsa timpului de pregătire și planificare și din calitatea slabă a datelor. 

„SAF-T a obligat companiile să revizuiască complet nomenclatoarele de clienți, furnizori, conturi contabile pentru ca declarația să poată fi validată. Un CUI incorect duce la erori de validare și timp petrecut pentru corectare, redepunere. RO e-factura a impus utilizarea codurilor corecte pentru facturile emise în RO e-factura: 380 - 381, pentru a evita dublarea sumelor în sistem. RO e-transport a pus în contact continuu departamentul de logistică și cel financiar, trebuind să existe o corelație între codurile UIT și datele raportate”, oferă Angela Roșca exemple practice.

În opinia sa, introducerea acestor sisteme a obligat companiile la o radiografie completă, de la facturi și mișcarea bunurilor până la raportare, tratament fiscal și contabil, iar echipele multidisciplinare au ajutat la această igienizare a proceselor interne. Pentru a evita blocajele, ea consideră că ar fi fost ideal ca legiuitorul să prevadă o perioadă mai lungă de implementare, cu intervale mai mari între etapele succesive.

Unde devine ANAF mai activ în ultimii ani

Potrivit Angelei Roșca, ANAF și-a concentrat atenția tot mai mult pe câteva zone specifice, tranzacțiile intra-grup și prețurile de transfer, în special la companiile cu pierderi recurente, profitabilitate redusă față de piață sau volume mari de tranzacții cu afiliații, zonele cu risc ridicat de TVA din tranzacțiile intracomunitare și din lanțurile de aprovizionare cu mai mulți intermediari, precum și sectoarele cu volume mari de numerar sau cu circuite comerciale complexe folosite pentru ascunderea provenienței reale a bunurilor. 

Experta observă și un interes tot mai mare al ANAF pentru restructurări, tranzacții transfrontaliere și modul în care grupurile multinaționale își alocă profiturile între jurisdicții, alături de reclasificările în zona sediilor permanente și a sediilor fixe pentru companii nerezidente din grupuri multinaționale, „concretizate nu doar în consecințe fiscale impuse la nivelul subsidiarelor locale, dar și în decizii de înregistrare din oficiu emise pe numele nerezidenților". 

„În plus, recent adoptatul ordin privind întâlnirile prin videoconferință pentru controale și verificări fiscale, arată intenția ANAF de creștere a eficienței instituționale prin reducerea timpului de soluționare a cazurilor, optimizarea acțiunilor de inspecție fiscală și flexibilizarea interacțiunii dintre organul fiscal și contribuabil.” (A.R.)

Lecția principală pentru un antreprenor român, în opinia sa, este că „o tranzacție trebuie să fie nu doar corect implementată, ci și bine documentată".

În ce privește inspecțiile, ANAF analizează tot mai mult substanța economică a operațiunilor, bazându-se pe corelațiile realizate din analiza datelor raportate prin SAF-T și e-Factura, alături de analize de risc proprii. 

„Documentația, consistența poziției fiscale și capacitatea de a explica rațiunea comercială și economică din spatele unei tranzacții sunt la fel de importante ca tratamentul fiscal în sine" punctează ea.

34 de miniștri de finanțe în 36 de ani

Angela Roșca participă activ în grupurile de lucru pe fiscalitate ale RBL, AmCham și FIC, și consideră că dialogul dintre mediul de afaceri și Guvern depinde de nivelul de implicare al echipei ministeriale aflată la un moment dat la conducerea Ministerului Finanțelor, într-un context în care „România a avut 34 de miniștri de finanțe" în ultimii 36 de ani. Acest fapt spune, în opinia ei, ceva despre stabilitatea și predictibilitatea sistemului legislativ în care operează firmele românești. 

„Consultările sunt utile și constructive, are loc o dezbatere pe teme relevante, însă de prea multe ori, dezbaterea nu conduce la preluarea recomandărilor venite din partea unor specialiști de top proveniți din mediul de afaceri" spune Roșca, menționând totuși și excepții notabile în care legiuitorii au preluat recomandările specialiștilor în fiscalitate.

Ea vorbește despre „o reticență destul de mare la variate niveluri din cadrul autorității fiscale sau a ministerelor de a prelua bune practici sau recomandări din partea mediului de afaceri".