Potrivit avocatei, apartenența la EUDR nu se decide la nivel de materie primă, ci de produs și de cod vamal.
„EUDR nu se aplică generic tuturor produselor care conțin una dintre materiile prime vizate. Regulamentul acoperă șapte categorii de produse de bază relevante și anume bovine, cacao, cafea, palmier pentru ulei, cauciuc, soia și lemn, dar acesta se aplică numai produselor care conțin, au fost hrănite sau au fost fabricate folosind produsele de bază relevante și care se încadrează în codurile vamale prevăzute în Anexa I. Asta înseamnă că două produse care conțin aceeași materie primă pot avea un tratament EUDR complet diferit, în funcție de codul lor CN/HS”, spune Irina Oprea Șalaru.
Exemple și ajustarea listei de produse
Autoarea explică diferența prin produse din același material, dar cu regim diferit.
„Un autovehicul nu intră sub EUDR pentru că are anvelope din cauciuc natural. O anvelopă comercializată separat poate însă intra în domeniul regulamentului. La fel, anumite produse din lemn, mobilier, piele, cafea, ciocolată sau produse care conțin cacao pot fi relevante, dar analiza trebuie făcută la nivelul produsului efectiv comercializat și al codului vamal aplicabil”, precizează avocata.
Lista nu este definitivă, iar Irina Oprea Șelaru semnalează o modificare recentă a Anexei I.
„Lista produselor este încă în curs de ajustare, având în vedere faptul că la data de 13 iulie 2026 Comisia a adoptat un act delegat care simplifică Anexa I, inclusiv pentru anumite produse din cauciuc, iar companiile care au început efectuarea evidenței mai devreme ar trebui să reverifice înainte de data aplicării", arată ea.
Termenele de aplicare
Calendarul obligațiilor depinde de dimensiunea companiei. Pentru companiile medii și mari, principalele obligații EUDR se aplică de la 30 decembrie 2026. Pentru anumite microîntreprinderi și întreprinderi mici existente la 31 decembrie 2024, termenul este 30 iunie 2027, cu excepțiile prevăzute pentru produsele care intrau deja sub incidența vechiului regulament privind lemnul.
Rolul companiei în lanț
După ce se stabilește că un produs intră în EUDR, pasul următor este rolul companiei în flux, iar de acesta depinde volumul obligațiilor.
„O societate care importă direct în UE un produs relevant sau îl introduce pentru prima dată pe piața Uniunii va fi, de regulă, operator. În această situație, obligațiile sunt mai numeroase. Înainte ca produsul să poată fi introdus pe piață, operatorul trebuie să efectueze due diligence și să depună o Due Diligence Statement (DDS) în sistemul european EUDR, urmând după caz fie regimul obișnuit, fie regimul simplificat”, explică autoarea.
Poziția în aval a lanțului atrage un set de obligații redus după modificările din 2025.
„Dacă o companie cumpără un produs relevant care a fost deja introdus pe piața UE și îl revinde, poate avea rolul de comerciant sau, în anumite situații, de operator din aval. Modificările adoptate la sfârșitul anului 2025 au dus la reducerea obligațiilor acestor actori, respectiv aceștia nu mai trebuie să repete procesul de diligență efectuat în amonte și nici să depună propria DDS, au însă alte obligații", spune Irina Oprea Șalaru.
Accesul la date, principalul blocaj în practică
În implementare, dificultatea nu ține atât de reguli, cât de informație.
„Blocajul apare de cele mai multe ori când este vorba despre accesul la date. Companiile descoperă că nu au codurile CN centralizate pentru toate produsele, nu știu întotdeauna cine este operatorul EUDR din lanț, furnizorii nu pot asocia un DDS cu un anumit SKU sau lot ori sistemele interne nu permit urmărirea informației de la furnizor până la client”, arată avocata.
Autoarea recomandă un plan prin care compania să identifice corect pașii necesari pentru respectarea noilor cerințe.
Amenzi și risc operațional
Sancțiunile financiare sunt raportate la cifra de afaceri, iar dincolo de amendă, avocata insistă asupra consecințelor operaționale.
„Pentru persoanele juridice, nivelul maxim al amenzii trebuie să fie de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală totală realizată la nivelul Uniunii în exercițiul financiar anterior deciziei de sancționare și trebuie să poată fi majorat dacă este necesar pentru a depăși beneficiul economic rezultat din încălcare. Regulamentul prevede, de asemenea, confiscarea produselor neconforme și a veniturilor obținute din tranzacțiile respective, precum și posibilitatea excluderii temporare, pentru maximum 12 luni, din procedurile de achiziții publice și de la accesul la finanțare publică”, precizează Irina Oprea Șalaru.
„Poate mai important decât amenda este însă riscul operațional. Autoritățile pot solicita ca un produs neconform să nu fie pus pe piață, să fie retras sau rechemat. Pentru produsele importate sau exportate, mecanismul EUDR este legat și de procedurile vamale, iar produsele selectate pentru verificare pot fi oprite înainte de punerea în liberă circulație sau export”, mai spune avocata.
Autoritățile competente din România
Cadrul de control este deja stabilit la nivel național. România a desemnat autoritățile competente pentru aplicarea EUDR prin HG nr. 1.029/2024, responsabilitățile de control fiind împărțite, în funcție de materia primă și produsele relevante, între autoritățile din domeniul mediului și ANSVSA.
Autoarea rezumă ce ar trebui să știe companiile în această etapă.
„Cu mai puțin de patru luni până la 30 decembrie 2026, companiile nu trebuie neapărat să aibă astăzi un sistem EUDR perfect. Ar trebui însă să știe deja trei lucruri, respectiv (i) ce produse sunt în scop, (ii) în ce fluxuri sunt operator și (iii) unde lipsesc informațiile de care vor avea nevoie”, concluzionează Irina Oprea Șalaru.
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
