În 2022, România a modificat semnificativ Legea nr. 85/2014 prin Legea nr. 216/2022, care a transpus în legislația națională principiile Directivei (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă. Reforma a urmărit prevenirea insolvenței, încurajarea restructurării timpurii a companiilor viabile și alinierea la practicile europene avansate.
Potrivit unui punct de vedere transmis de EY România și semnat de Adriana Dobre, Partener, Avocat Băncilă Diaconu și Asociații, și Ioana Pârvu, Senior Manager, Strategy and Execution, EY-Parthenon, concordatul preventiv reprezintă una dintre cele mai importante evoluții ale dreptului restructurării din ultimii ani și oferă companiilor viabile posibilitatea de a depăși dificultățile financiare înainte ca acestea să conducă la insolvență.
În același timp, protejează interesele creditorilor și continuitatea activității economice. Restructurarea are cele mai mari șanse de succes atunci când începe din timp, iar concordatul preventiv poate fi privit ca un instrument de management, aliniat bunelor practici europene și orientat spre conservarea valorii economice a afacerii.
Autoarele opiniei atrag atenția asupra utilizării încă reduse a concordatului preventiv în România, în contrast cu rolul pe care acest instrument îl are în alte state europene. Prin modificările legislative amintite, România a făcut un pas important către standardele europene în materia restructurării companiilor aflate în dificultate și a transformat concordatul preventiv într-un instrument comparabil, din punct de vedere juridic, cu mecanismele de restructurare utilizate în economiile occidentale. Cu toate acestea, restructurarea preventivă rămâne încă puțin utilizată în România.
Conform datelor transmise de EY România, în primele cinci luni ale acestui an au fost deschise 80 de proceduri de concordat preventiv, cu 158% mai multe decât în perioada similară din 2025, potrivit datelor ONRC,. Evoluția este semnificativă, însă instrumentul rămâne încă puțin utilizat, cel puțin prin prisma unei cifre oficiale: din 100 de proceduri de insolvență deschise doar trei sunt concordate preventive, ceea ce sugerează că problema este gradul de utilizare al acestui instrument, nu cadrul legislativ în sine.
Principiul Directivei europene este că firmele viabile trebuie salvate înainte de a deveni insolvabile. De aici derivă instrumente precum suspendarea executărilor silite, votul pe clase de creditori, finanțările protejate și posibilitatea confirmării judiciare a unui plan de restructurare negociat.
În România, dificultățile financiare continuă să fie abordate târziu sau amânate până în ultimul moment. Printre posibilele cauze se numără lipsa unei culturi a restructurării preventive, informarea insuficientă cu privire la acest mecanism și tendința antreprenorilor de a acționa abia după ce blocajele de lichiditate devin acute, arată analiza EY România.
În aceste condiții, multe companii ajung în proceduri de insolvență și preinsolvență într-un moment în care opțiunile de redresare sunt deja limitate, iar costurile economice sunt considerabil mai mari.
Datele publicate până la 30 iunie 2026 arată că multe dintre procedurile de concordat preventiv sunt respinse de judecătorul-sindic, din cauza că cererile nu au fost suficient de riguros pregătite. În cazul procedurilor de concordat deschise, doar o mică parte sunt finalizate cu succes, iar în majoritatea cazurilor debitorul ajunge în insolvență.
Potrivit autoarelor, aceste rezultate pot indica fie că planul de reorganizare nu a fost construit într-o variantă sustenabilă, fie că modul de operare al afacerii nu a fost ajustat pentru o mai bună eficientizare.
Cum se poziționează România față de jurisdicțiile europene considerate repere
În prezent, nu există statistici europene unitare care să permită clasificarea statelor membre în funcție de numărul restructurărilor preventive raportat la insolvențe. Literatura de specialitate identifică însă o serie de jurisdicții considerate repere în materia restructurării timpurii.
În România, concordatul preventiv este utilizat tot mai mult, dar rămâne limitat în raport cu insolvența. În Franța, mecanismele Mandat ad hoc și Conciliation pun accent pe confidențialitate și negocierea rapidă cu creditorii, în timp ce Germania utilizează StaRUG, iar Țările de Jos, WHOA, pentru restructurări înainte de insolvență. Italia folosește Composizione Negoziata della Crisi (CNC), bazată pe avertizare timpurie și negociere asistată, iar în Spania, Planes de Restructuración permite restructurarea înainte de deschiderea insolvenței.
De ce companiile românești ajung mai des în insolvență decât în restructurare
În economiile cu tradiție în restructurare, creditorii acceptă frecvent negocierile timpurii, pornind de la premisa că valoarea unei afaceri viabile depășește, de cele mai multe ori, recuperarea obținută în urma unui faliment. În Franța, Germania sau Țările de Jos, instrumentele preventive sunt deja integrate în practica financiară și bancară.
În România, în schimb, restructurarea este încă percepută deseori ca o etapă intermediară către insolvență, și nu ca o alternativă preventivă, conform opiniei EY România.
Un alt factor este faptul că forma actuală a concordatului funcționează efectiv doar din 2022, iar practica instanțelor și jurisprudența sunt încă în proces de consolidare. Acest context reduce predictibilitatea și contribuie la reticența unor creditori de a susține restructurări complexe.
Succesul procedurilor de concordat este afectat și de planuri de restructurare prea optimiste, lipsa finanțării pe parcursul procesului, ponderea ridicată a creanțelor fiscale și problemele operaționale pe care simpla restructurare a datoriilor nu le poate corecta.
Recomandări pentru companii
Specialiștii EY România recomandă companiilor să urmărească din timp semnalele care pot indica dificultăți financiare și să nu aștepte apariția blocajelor de plată înainte de a lua în calcul restructurarea.
1. Analizarea timpurie a problemelor de lichiditate. Scăderea lichidității, întârzierile la încasare sau acumularea datoriilor fiscale sunt semnale care ar trebui să determine o analiză a opțiunilor de restructurare.
2. Utilizarea concordatului înainte de insolvență. Concordatul preventiv poate permite restructurarea companiei și evitarea insolvenței, cu păstrarea controlului asupra activității și relațiilor comerciale.
3. Evaluarea expunerii fiscale și financiare. Identificarea din timp a riscurilor permite și analizarea opțiunilor de restructurare înainte ca dificultățile să se agraveze.
4. Implicarea timpurie a creditorilor. Dialogul transparent cu băncile, furnizorii și ceilalți creditori este important pentru succesul unui plan de restructurare, iar negocierile timpurii pot crește șansele de aprobare a acestuia.
5. Construirea unui plan concret de redresare. Concordatul trebuie susținut de măsuri precum optimizarea costurilor, îmbunătățirea lichidității, atragerea de finanțare și adaptarea modelului de business. Autoarele subliniază și importanța implicării unei echipe de experți în restructurarea afacerilor.
Companiile care apelează la concordatul preventiv din timp au șanse mai mari să își păstreze valoarea și să evite insolvența, în timp ce amânarea intervenției reduce opțiunile de redresare. În jurisdicțiile europene considerate exemple de bune practici, restructurarea preventivă este tratată ca un instrument de guvernanță și de management al riscului.
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
