EY România: Serviciile intra-grup, între dovezile cerute de ANAF și noile reguli OCDE

OCDE a lansat în iunie 2026 cea mai amplă revizuire din ultimul deceniu a Capitolului VII din Liniile directoare privind prețurile de transfer, dedicat serviciilor intra-grup.

Demersul vine în contextul schimbărilor semnificative prin care au trecut modelele de afaceri ale marilor grupuri internaționale în perioada post-BEPS, de la dezvoltarea centrelor regionale de servicii și extinderea huburilor globale de tehnologie până la digitalizarea accelerată a companiilor și a administrațiilor fiscale, potrivit unui punct de vedere transmis de EY România și semnat de Adrian Rus, Partener, ​liderul departamentului Prețuri de transfer și Georgiana Bizdrigheanu, Senior Manager, Prețuri de transfer.

Prin această revizuire, OCDE urmărește să actualizeze și să clarifice regulile aplicabile serviciilor intra-grup, să le alinieze principiilor actuale de analiză economică și să reducă disputele fiscale generate de interpretarea și aplicarea acestora.

Documentul de consultare a fost deschis comentariilor publice în iulie 2026, iar observațiile primite urmează să fie discutate în cadrul unei reuniuni publice în noiembrie. Conform specialiștilor EY România, contractul și factura nu sunt suficiente, iar companiile trebuie să poată demonstra activitățile efectiv prestate, beneficiile concrete obținute și valoarea adăugată pentru entitatea locală.

Pentru companiile din România, această abordare confirmă o practică deja întâlnită în controalele autorităților fiscale române, care, în unele cazuri, au impus cerințe ce depășesc standardul OCDE. Potrivit specialiștilor EY România, în unele cazuri, cerințele formulate de ANAF depășesc standardul OCDE.

Datele ANAF arată amploarea controalelor privind serviciile intra-grup. Între iunie 2025 și mai 2026, inspectorii fiscali au verificat astfel de tranzacții în valoare de peste 199,1 miliarde de lei la 152 de contribuabili selectați în urma analizelor de risc, iar controalele au dus la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei.

Din această sumă, peste 386 de milioane de lei au reprezentat impozit pe profit. Ajustările de prețuri de transfer au generat aproximativ 179 de milioane de lei impozit pe profit suplimentar, echivalentul a aproape 46% din totalul impozitului pe profit stabilit în urma controalelor.

Pentru companii contează ce trebuie să demonstreze în timpul unui control. Inspectorii verifică justificarea economică a tranzacțiilor, documentele care arată că serviciile intra-grup au fost efectiv prestate, rolul fiecărei părți și modul în care au fost calculate costurile. În practică, existența unei documentații nu este întotdeauna suficientă. Descrierile generale ale serviciilor pot fi considerate insuficiente dacă nu sunt însoțite de dovezi concrete privind activitățile realizate, timpul alocat sau persoanele implicate.

În cazul serviciilor centralizate la nivelul unui grup internațional, ANAF poate solicita dovezi detaliate pentru fiecare entitate beneficiară, iar documentele prezentate pot fi considerate insuficiente dacă nu permit identificarea concretă a serviciului și a beneficiului obținut. Astfel, contribuabilii ajung deja să furnizeze o parte dintre dovezile pe care OCDE propune acum să le includă mai clar în Liniile directoare: documente contemporane și informații concrete despre serviciile efectiv prestate și beneficiile aduse companiei care le-a primit.

În observațiile transmise OCDE, EY România susține că noile reguli nu ar trebui să ducă la mai multe documente cerute companiilor, ci la dovezi proporționale cu natura și valoarea serviciilor. Printre principalele propuneri se numără:

• Beneficiul ar trebui prezumat atunci când serviciul a fost prestat, în absența dovezilor contrare. EY recomandă trecerea de la „mai multe dovezi” la „dovezi mai bine calibrate”. Atunci când costurile sunt alocate printr-o metodă indirectă rezonabilă, contribuabilii nu ar trebui obligați să demonstreze beneficiul pentru fiecare entitate în parte, cerință întâlnită și în practica ANAF.

• Contractul intra-grup să rămână punctul de plecare al analizei. Tratarea fiscală a unei tranzacții într-un mod diferit de cel stabilit contractual ar trebui să rămână o excepție.

• Metoda împărțirii profiturilor să fie utilizată pe baza unor criterii clare. Faptul că un furnizor de servicii are personal senior, expertiză sau instrumente specializate nu ar trebui să transforme automat un serviciu de rutină într-o activitate care necesită aplicarea acestei metode. Asumarea riscurilor și contribuțiile unice și valoroase rămân criterii importante.

• Costurile „pass-through” să fie analizate în funcție de activitatea efectivă a companiei care le refacturează. Valoarea ridicată a acestor costuri nu ar trebui să fie considerată, în sine, un indiciu că prețul nu respectă principiul valorii de piață.

• Suprapunerea unor activități să nu fie considerată automat duplicare. În grupurile organizate pe structuri globale, regionale și locale, echipe diferite pot desfășura activități similare. Existența unei duplicări trebuie demonstrată, nu dedusă doar din această suprapunere.

• Serviciile „on-call” să fie evaluate și prin disponibilitatea oferită. Faptul că o companie nu a avut nevoie să utilizeze efectiv serviciul într-o anumită perioadă nu înseamnă automat că acesta nu i-a adus un beneficiu.

• Companiile să își păstreze accesul la procedurile amiabile în disputele privind beneficiul serviciilor. Astfel de cazuri pot genera dublă impunere atunci când o cheltuială este respinsă într-o jurisdicție, iar venitul corespunzător rămâne impozitat în alta.

Contextul legislativ local: Ordinul 828/2026

Revizuirea pregătită de OCDE se suprapune cu modificarea regulilor privind prețurile de transfer din România. Ordinul ANAF nr. 828/2026, care înlocuiește Ordinul nr. 442/2016, ridică standardul privind dosarul prețurilor de transfer: marii contribuabili vor depune anual dosarul prin SPV, pragurile se analizează pentru fiecare tranzacție individuală cu fiecare persoană afiliată.

De asemenea, cerințele privind conținutul documentației, studiile de comparabilitate și informațiile despre tranzacțiile intra-grup sunt extinse. Serviciile intra-grup insuficient documentate riscă să fie contestate într-un cadru local deja mai exigent și convergent cu direcția OCDE, conform specialiștilor EY România.

Ce ar trebui să facă acum companiile din România

• Revizuirea acordurilor intra-grup, astfel încât să reflecte activitățile efectiv desfășurate și responsabilitățile reale ale părților.

• Revalidarea testului beneficiului pentru fiecare categorie de servicii, cu documentarea explicită a avantajului economic.

• Consolidarea documentației suport: rapoarte de activitate, livrabile, corespondență. Exact elementele a căror absență a stat, istoric, la baza ajustărilor efectuate de ANAF.

• Revizuirea cheilor de alocare a costurilor, care trebuie să fie explicabile, consistente și susținute economic.

• Actualizarea dosarului de prețuri de transfer conform Ordinului 828/2026, cu o explicație detaliată a funcțiilor, riscurilor și contribuției fiecărei entități.

Pentru România, revizuirea Capitolului VII confirmă faptul că serviciile intra-grup se află de mult sub lupă, iar autoritățile solicită, în practică, dovezi concrete privind valoarea creată. Potrivit specialiștilor EY România, soluția este o documentare mai eficientă, proporțională cu miza și aliniată la substanța economică.

În contextul Ordinului nr. 828/2026, companiile care își documentează din timp serviciile intra-grup pot transforma o vulnerabilitate istorică într-un avantaj: mai multă predictibilitate fiscală și o capacitate mai bună de răspuns în cadrul controalelor fiscale.