Din 2017 până în 2024, producția națională s-a mișcat într-un interval relativ îngust, între 25.266 și 31.538 de tone, cu vârful istoric atins în 2023. Corecția din 2025 este de 13,7%, dar în continuarea se situează producția peste nivelul anului 2019 și sub cel din 2018 (29.160 tone).
Scăderea se încadrează într-un tipar pe care sectorul îl repetă la câțiva ani:
- după cele 26.678 de tone din 2013 a urmat un an de 18.040 de tone (-32,4%);
- după recordul de atunci, de 27.893 de tone în 2015, anul 2016 a venit cu 21.202 tone (-24%).
Scăderea bruscă, precum cea de 13,7% din 2025, nu trebuie să fie privită ca un semnal de alarmă. Producția de miere a continuat să tot crească, pornind de la 10.579 de tone în 1990 și ajungând la 26.986 de tone în 2025. Anii ‘90 au fost marcați de o creștere înceată, dar adevăratul boom a venit în primul deceniu din noul secol, crescând de la 11.746 tone în 2000 la 22.222 tone în 2010.
Vâlcea a raportat în 2025 cele mai mari cantități, 1.840 de tone, adică 6,8% din total, urmată de Timiș, cu 1.389 de tone, și de Buzău, cu 1.193 de tone. Sub aceste trei județe, se află: Caraș-Severin, cu 1.129 de tone, Iași, cu 1.100, Argeș, cu 1.030, apoi Mureș, Bacău, Suceava și Alba, toate între 955 și 986 de tone.
Primele zece județe adună 11.550 de tone, adică 42,8% din producția națională, în timp ce la capătul celălalt al clasamentului stau Mehedinți, cu 271 de tone, Giurgiu, cu 187, Covasna, cu 143, Ilfov, cu 102, și Bucureștiul, cu 11 tone.
Spre deosebire de alte sectoare unde un singur județ concentrează grosul activității, apicultura rămâne o industrie dispersată, fiindcă niciun județ nu trece de 7% din total, iar diferența dintre locul întâi și locul zece este de mai puțin de dublu.
Din cele 42 de unități administrative, 30 au raportat scăderi, care însumează 5.053 de tone, iar 12 au raportat creșteri, care adună doar 768 de tone, diferența dintre cele două fiind exact minusul național. Primele cinci scăderi, adică Vâlcea, cu 615 tone, Bihor, cu 485, Alba, cu 345, Prahova, cu 337, și Teleorman, cu 314, explică singure 2.096 de tone, adică aproape jumătate din pierderea netă a țării.
Cele mai mari contracții au avut loc în Prahova care a pierdut aproape jumătate din producția anului anterior, coborând de la 707 la 370 de tone, cât și Bihor care a trecut de la 1.090 la 605 tone.
Creșterile sunt puține și, cu o singură excepție, modeste. Dolj a urcat de la 448 la 765 de tone, adică cu 70,8%, singurul salt de amploare din întreaga distribuție, urmat de Iași, care a adăugat 156 de tone, și de Argeș, cu 113 tone în plus.
Faptul că județele Dolj și Argeș, ambele vecine cu Vâlcea, cresc exact în anul în care Vâlcea pierde 615 tone creează o mare dilemă. Ne întrebăm, astfel, dacă parte din diferență ține de recoltă sau de deplasarea stupinelor și de județul în care ajunge producția să fie raportată.
Cele trei județe care conduc astăzi clasamentul nu au moștenit poziția, ci au construit-o, și au făcut-o în ultimii 15 ani. La începutul anilor ’90, toate trei se aflau undeva în jurul a 300–400 de tone anual, adică la nivelul la care se află astăzi județele din a doua jumătate a clasamentului, iar între ele nu exista practic nicio diferență.
Vâlcea a fost prima care s-a desprins, după 2008, apoi a trecut constant de 2.000 de tone după 2017 și a atins un maxim în jurul a 2.900 de tone în 2020, adică de peste șapte ori nivelul din 1990. De acolo, traiectoria s-a inversat, fiindcă în 2024 județul raporta 2.455 de tone, iar în 2025 a coborât la 1.840, cel mai slab nivel din ultimul deceniu pentru județul care, în continuare, rămâne pe primul loc.
Timișul a stat sub 500 de tone până în 2016 și a sărit brusc în 2017 spre 1.500 de tone, apoi a atins un vârf în jurul a 1.700 de tone în 2020. Ulterior, Timișul s-a înjumătățit în 2021 și a revenit lent la 1.389 de tone.
Tiparul de până acum a fost ca fiecare an slab să fie urmat de o revenire puternică, în 2015, în 2017 și în 2020. Tiparul nu garantează nimic, iar totul depinde și de schimbările climatice care au început să se înăsprească: perioade de secetă mai lungi, ploi atipice și de scurtă durată, furtuni și anotimpuri care vin cu întârziere.
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
