Modificarea adusă de Curtea Constituțională se referă la firmele care nu și-au majorat capitalul social la 200 de lei așa cum se precizează prin Legea nr. 314/2001. Decizia judecătorilor constituționali a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 895/5 septembrie 2024.
Legea nr. 314/2001 reglementa dizolvarea de drept a societăților comerciale care nu își majorează capitalul social la un nivel minim în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Omul care a schimbat legea
Potrivit art. 7 din această lege, bunurile imobile și mobile care nu au fost transferate altor persoane până la dizolvarea de drept a societății sau în cadrul lichidării intră automat în proprietatea statului, fiind asimilate bunurilor fără stăpân.
Ion Irimia a atacat această lege după ce un teren care era în patrimoniul unei firme care îi aparținea a fost dizolvată după ce nu și-a majorat capitalul social.
Curtea Constituțională a României (CCR) a emis decizia nr. 338 din 9 iulie 2024, prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Irimia în Dosarul nr. 2.196/120/2019, contestând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 314/2001.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu al Curții de Apel Ploiești, unde reclamantul, Irimia Ion, solicita transferul dreptului de proprietate asupra unui imobil din patrimoniul unei societăți radiate în favoarea sa, în calitate de asociat unic.
„Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Irimia Ion în Dosarul nr. 2.196/120/2019 al Curții de Apel Ploiești — Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale sunt neconstituționale. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Ploiești — Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2024”, aceasta a fost hotărârea Curții Constituționale
Decizia, definitivă și obligatorie, afectează modul în care statul dobândește bunuri imobile și mobile din patrimoniul societăților comerciale dizolvate de drept.
Argumentele autorului excepției
Ion Irimia a susținut că prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 încalcă dreptul său de proprietate garantat de art. 44 din Constituție, considerând că dizolvarea societății sale comerciale și trecerea bunurilor acesteia în proprietatea statului echivalează cu o expropriere fără justă despăgubire.
De asemenea, acesta a subliniat faptul că textul de lege criticat creează o discriminare între societățile dizolvate în baza Legii nr. 31/1990 și cele dizolvate conform Legii nr. 314/2001.
În cazul primei categorii, bunurile rămase în patrimoniul societăților radiate revin asociaților/acționarilor, pe când în cazul celei de-a doua categorii, acestea sunt transferate statului.
Echivalentul unei expropieri
În analiza sa, Curtea a considerat că prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 echivalează cu o expropriere și chiar cu o confiscare, ambele fiind neconstituționale în absența unei juste despăgubiri și a unei hotărâri judecătorești definitive care să stabilească caracterul ilicit al dobândirii bunurilor. Curtea a subliniat că măsura trecerii bunurilor în proprietatea statului este excesivă și nu respectă principiul proporționalității.
Mai mult, Curtea a observat că în situațiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, bunurile rămase după lichidarea unei societăți dizolvate sunt transferate asociaților sau acționarilor, iar acest principiu ar trebui să se aplice și în cazul societăților dizolvate de drept conform Legii nr. 314/2001. Măsura transferării bunurilor către stat ar trebui să fie o excepție, aplicată doar în condițiile stricte prevăzute de Constituție.
Argumentele instanței și Curții Constituționale
Curtea de Apel Ploiești a apreciat că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, susținând că prevederile legii în cauză contravin art. 16 și art. 44 din Constituție, prin introducerea unei sancțiuni suplimentare – transferul de bunuri în proprietatea statului – care nu există în alte cazuri similare de dizolvare și lichidare. Curtea Constituțională, la rândul său, a confirmat acest punct de vedere, aducând argumente suplimentare și invocând jurisprudența anterioară.
Prin decizia nr. 642 din 2006 și cea din 2020, CCR a subliniat că statul poate prelua bunuri fără stăpân sau provenind din moșteniri vacante, dar transferul bunurilor din patrimoniul societăților comerciale dizolvate nu ar trebui să se facă automat, fără respectarea dreptului de proprietate al asociaților.
De asemenea, Curtea a invocat o altă decizie din 2019 (Decizia nr. 382), care a constatat neconstituționalitatea unei reglementări similare, potrivit căreia bunurile rămase în patrimoniul persoanelor juridice dizolvate erau considerate abandonate și treceau în proprietatea statului.
În acea decizie, Curtea a subliniat că o astfel de măsură este disproporționată și contravine dreptului constituțional de proprietate privată, garantat de art. 44.
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
