Mihaela Peneș, Citi: Banii investitorilor străini stau pe bară și așteaptă un semnal politic de la București | Cu cifrele pe masă

„Cu cât această incertitudine se prelungește, cu atât situația nu le permite investitorilor care au cash de investit să intre. Și este mult de cash de investit după conflictul din Orientul Mijlociu, pentru că nu s-a ieșit doar din poziția pe România, s-a ieșit dintr-o grămadă de poziții, fiindcă oamenii voiau pur și simplu să reducă riscul, să fie ceva mai ușor de gestionat", a spus Mihaela Peneș, CFA, Director Trezorerie și Piețe Financiare (România și Bulgaria) în cadrul Citi, în emisiunea „Cu cifrele pe masă".

Șefa trezoreriei Citi pentru România și Bulgaria, care organizează întânirile marilor investitori cu Banca Centrală, Ministerul de Finanțe și Consiliul Fiscal, spune că ponderea străinilor în datoria în lei a României a scăzut. Revenirea fluxurilor depinde de un guvern pro-european cu mesaje clare pe consolidare fiscală și pe coordonarea dintre politica fiscală și cea monetară.

„Procentul de investiții străine în monedă locală era pe final de an 2025 la 20%, iar ultimele date ale Ministerului de Finanțe, februarie sau martie, arată 18%. Ele s-au mai reajustat în jos după conflictul din Orientul Mijlociu. Practic, procentul investitorilor străini în datoria locală este mai mic decât media, deci este loc de investit. (…) Investitorii așteaptă un climat oportun pentru a pune bani în România”, a mai spus Mihaela Peneș.

Alte declarații din emisiune:

Contextul general din România

Ne aflăm într-un context geopolitic complex. Sperăm să existe o rezoluție pentru acest context, dar, evident, nu putem anticipa ce urmează să se întâmple.

La începutul anului fluxurile de capital erau extrem de pozitive pentru piețele emergente. Ce s-a întâmplat ulterior? Odată cu acest conflict din Orientul Mijlociu s-au schimbat fluxurile comerciale, iar prețul petrolului a crescut semnificativ. De la 70 de dolari barilul de petrol, a ajuns cu un spike până spre aproape 120 de dolari, iar acum ne-am întors de unde am plecat.

Poate că presiunile inflaționiste care provin din acest unghi se vor mai domoli într-o oarecare măsură. În orice caz, piețele au reacționat extrem de agresiv în urma acestui conflict, din foarte multe puncte de vedere. Investitorii și-au reajustat pozițiile, nu numai în ceea ce privește România, ci în general, în regiune și la nivel global.

Aș zice că, în ceea ce privește România, investitorii erau foarte bine poziționați înainte de acest conflict, când randamentele la titlurile de stat s-au dus în sus cu aproximativ 150 de puncte de bază. În martie și apoi în aprilie au rămas la același nivel. Au fost multe ieșiri de fluxuri de capital, după care a intervenit și instabilitatea și incertitudinea politică locală.

Pentru orice investitor care se uită către piețele emergente, sunt mulți factori care trebuie luați în considerare, de la fundamentele macroeconomice la stabilitatea și predictibilitatea în plan fiscal și, desigur, în plan politic.

Dacă ne uităm la fundamentele macroeconomice, România înregistrează un deficit dublu – atât deficitul de cont curent, cât și deficitul fiscal. Nu este cea mai bună situație în care să te afli. Nivelurile sunt foarte ridicate.

Sigur, am înregistrat o îmbunătățire semnificativă și pe deficitul fiscal, de la 9,3% la 7,9%. Deficitul de cont curent s-a reajustat în concordanță, fiind în mare parte determinat de cel fiscal. Au existat îmbunătățiri, dar conflictul din Orientul Mijlociu și toată această mișcare de fluxuri de capital a venit în acest context și pe această bază.

Peste deficitul de cont curent și deficitul fiscal avem, evident, inflația, cu particularitățile noastre locale. Ultima cifră, la nivelul lunii aprilie este de 10,7%. Ea vine din impactul prețului pe energie, vine și dintr-o creștere pe chirie destul de relevantă, dar vine și mai din urmă. România, față de restul regiunii, era deja mai sus cu inflația. Și pachetul de consolidare fiscală din 2025 și creșterea pe TVA, pe accize au avut, de asemenea, un impact asupra inflației.

Sunt considerente din perspectiva geopolitică și externă, dar și din perspectiva locală care ne poziționează într-o situație mai dificil de gestionat.

Ce ne-a dus pe contrasens

A contat mai mult ce s-a întâmplat la noi. Aveam deja niște niveluri mai ridicate de la care am plecat, și pe inflație, și pe deficit bugetar. În 2025, după ce s-au încheiat alegerile prezidențiale și s-a constituit guvernul pro-european, s-a întâmplat ce așteptau investitorii, ce așteptau agențiile de rating și, sincer, și noi, băncile care avem expunere către titlurile de stat românești.

Pachetul de consolidare a fost extrem de bine realizat, și pe partea de venituri – TVA, accize și alte taxe – dar și pe partea de cheltuieli, pe reforma administrativă. Asta s-a văzut din discuțiile cu investitorii, dar și din reajustarea fluxurilor.

Apetitul străinilor pentru titlurile locale – mă refer și la cele în valută locală, dar și la eurobondurile în euro sau în dolari – s-a îmbunătățit semnificativ în a doua parte a anului 2025, iar curba a început, în sfârșit, să se ducă în jos.

Desigur, aveam în continuare inflație, pentru că era generată și de pachetul de consolidare fiscală, dar, având în vedere efectul tranzitoriu și efectul de bază, s-ar fi reajustat în a doua jumătate a anului.

Pe finalul anului trecut se vedeau scăderi de dobânzi de politică monetară din partea băncii centrale și toate discuțiile noastre cu investitorii erau extrem de pozitive. Asta a continuat și în prima lună și jumătate a anului 2026, cu fluxuri de capital relevante. Am avut câteva întâlniri cu investitorii.

În general organizăm întâlniri cu investitorii străini, îi ducem să se întâlnească cu principalii stakeholderi – Banca Centrală, Ministerul de Finanțe, Consiliul Fiscal, dar și Guvernul, vor să aibă și un view pe partea politică.

Eram pe drumul cel bun, având în vedere rezultatele pachetului de consolidare fiscală și sentimentul investitorilor din piață. Incertitudinea politică care a venit ulterior, după demiterea guvernului Bolojan, este o nouă situație cu care trebuie să ne confruntăm.

Sentimentul investitorilor străini

Investitorii străini sunt mai degrabă precauți. Cred că majoritatea ieșirilor de fluxuri din bonduri – că sunt ele locale sau străine – au avut loc de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu. Atunci au fost chiar volume semnificative. După ce s-a demis guvernul Bolojan, știrea a fost preluată de piață, dar deja pozițiile lor erau foarte jos, erau underinvested, își reduseseră deja pozițiile.

Foarte mulți dintre ei, cel puțin investitorii de real money, fac un tracking pe indicele de bonduri J.P. Morgan GBI-EM Global Diversified. Dacă te poziționezi underweight față de index, este o anumită strategie pe care poți să o ai sau nu.

Investitorii străini au fost destul de liniștiți. Au fost unele ieșiri, dar nu semnificative. Investitorii locali au intervenit și au cumpărat. Oricum, au avut inflow-uri în fiecare lună, au fost acolo și au cumpărat, au pus un bid pe curbă. În ceea ce privește spread-urile pe bondurile locale și pe eurobonduri, nu am înregistrat o depreciere semnificativă în această perioadă.

Ideea este că nici nu se investește, nu se aduc bani noi. Ce așteaptă piața este o predictibilitate. La ce să te aștepți? Avem un guvern interimar de o lună și jumătate. Nu știm care sunt exact perspectivele. Două propuneri de prim-ministru și guvernele asociate au fost deja respinse, n-au fost duse la bun sfârșit. Piața nu știe la ce să se aștepte.

S-au mai restrâns variantele. Avem varianta unui guvern minoritar, că este PNL driven sau că este susținut de PSD. Avem varianta unui guvern tehnocrat, poate să fie și aceasta o variantă. Avem varianta unui guvern poate chiar majoritar AUR, care este totuși o variantă nesusținută de președintele Dan, dar nici de piață, aș putea să adaug acest feedback.

Avem și varianta ultimă, de continuitate a acestei instabilități, ceea ce, sincer, nu este sănătos, pentru că România și guvernul funcționează în baza ordonanțelor de urgență. Un guvern interimar nu poate emite astfel de ordonanțe de urgență. Pentru accesul la anumite fonduri europene trebuie să treci legile prin Parlament. Acesta este un proces care durează. Astfel, continuitatea și perspectivele de creștere ale economiei depind foarte mult de prezența unui guvern.

Perspectivele de creștere

Nu este simplu (să mai produci creștere când pleci de la un asemenea minus n.r.). Din perspectiva creșterii economice situația nu este cea mai bună. Citi și-a revizuit prognoza pentru creșterea economică într-o recesiune. Avem o cifră de minus 0,5% estimată pentru finalul acestui an. Suntem un pic mai pesimiști guvernul și decât Comisia Europeană.

Vedem o redresare începând cu 2027, dar situația este puțin diferită dacă te uiți la indicatorii de frecvență. Rata șomajului este în creștere. Gradul de ocupare a forței de muncă deja scade. Indicatorii de sentiment sunt la minime istorice. Comerțul cu amănuntul este sub minimul istoric. Producția industrială este sub medie. Lucrările de construcții sunt deja în teritoriu negativ. Există, la nivelul întregii economii, suficiente argumente ca să susținem că ne aflăm într-o recesiune.

Cum repornești economia? Desigur, prin stimulare fiscală – depinde dacă poți să faci asta în acest context, nu-i simplu – prin producție industrială, prin investiții. În 2026, procentul estimat al investițiilor este de aproximativ 8% din produsul intern brut. Nu-i deloc o cifră mică. Dimpotrivă, este aproape dublu față de țările din regiune. Se va reajusta probabil în 2027, dar pentru anul acesta nu este deloc un nivel mic.

Nu este un an blocat pentru economia românească, în anumite condiții. Investitorii, piața, agențiile de rating vor să vadă cu certitudine o continuare a consolidării fiscale. În mod evident, deficitul fiscal trebuie să continue trendul descendent. Ajustarea de anul acesta este semnificativă, așa cum am văzut datele pe primul trimestru.

Aproape toată ajustarea pentru întreg anul s-a realizat în primul trimestru. Mai trebuie doar să „keep the pace”, să se mențină trendul acolo unde este. Această reducere a deficitului vine, desigur, din venituri mai mari realizate prin TVA și prin accize, dar și printr-o limitare a cheltuielilor, unele dintre ele urmând să fie reluate în 2027.

Producția industrială și comerțul

Economia României a crescut în ultimii ani în mare parte pe baza consumului și a comerțului cu amănuntul. Acesta este un motor important de creștere. Pe măsură ce au crescut salariile, consumul s-a reflectat într-o creștere economică. Totuși, aceasta trebuie susținută, într-o economie funcțională, de o producție industrială și de o productivitate ridicată a acestei producții industriale.

Acum, nivelul este flat, ca să fim generoși cu graficul. Realitatea este că sunt anumite industrii care au suferit. În general, sunt industriile mai degrabă dependente de forța de muncă: textile, partea de metale feroase sau neferoase, chimicale. În general, aceste sectoare au suferit.

România are, desigur un sector de IT foarte puternic, adică sunt și anumite sectoare care au compensat, dar care n-au asigurat creșterea. Probabil că investiții direcționate către anumite sectoare critice pentru economie ar diferenția perspectivele viitoare. Pentru a se dezvolta, orice sector are nevoie de un impuls. Cu cât impulsul este mai mare, cu atât dezvoltarea sectorului este mai mare.

Am fost recent la o conferință pe Europa Centrală și dincolo de ea, pentru tot Orientul Mijlociu. Vorbeam cu banca centrală din Israel despre cum se uită investitorii și care este motorul de creștere al economiei și am fost surprinsă să aflu că 30%-35% din creșterea economică și din produsul intern brut din Israel vine, de fapt, din sectorul IT. Au identificat un sector extrem de relevant, care îi poziționează mai bine, unde sunt lideri globali, și au mers acolo cu investiții semnificative, evident cu salarii asociate foarte-foarte mari. Asta duce economia mai departe.

Guvernare pentru viitor

Noi credem că economia o să-și revină și o să iasă din recesiune anul viitor. Ne așteptăm la plus 2,5%-3% pe final de 2027. Cred că toate investițiile care se fac la momentul de față, că sunt prin fonduri europene sau nu, urmează să se vadă, și pe termen scurt, dar și pe termen mai lung.

Poate că efortul este un pic mai mare la început, dar până la urmă nu guvernezi un stat pentru azi, îl guvernezi pentru anii și pentru generațiile care urmează. Atât timp cât ne uităm la investițiile potrivite, la avantajele noastre și la sectoarele unde competitivitatea noastră este relativ mai bună față de regiune sau poate chiar global, asta ne va asigura creșterea economică.

Este greu să cuantifici (beneficiile investițiilor în infrastructură publică n.r.). Desigur, termenul nu este unul scurt. Toate aceste investiții publice creează o creștere economică, dar sunt în același timp enablers. Prin aceste investiții – spre exemplu, în sectorul de energie, prin toate investițiile care urmează să crească competitivitatea și diversificarea poziției energetice a României – se creează o platformă care permite investitorilor străini să vină și să investească în continuare.

Apoi, investitorii străini așteaptă și o predictibilitate politică și fiscală. Cred că acestea sunt două argumente foarte importante. Nu poți să mergi și să investești într-o țară dacă mâine ți se schimbă legislația sau dacă durează un an și jumătate până obții toate avizele pentru a-ți deschide business-ul.

Sunt mulți factori pe care sectorul public, prin dezvoltarea pe care o realizează, îi poate influența. Dacă reduci birocrația pentru că ai introdus AI sau o anumită tehnologie în sectorul public, atunci în loc să aștepți șase-nouă luni pentru un aviz, poate că în două zile primești un pop-up care te anunță că s-a aprobat. Astfel, creșterea economică poți să o anticipezi pe un termen ceva mai scurt.

Eram pe drumul cel bun. Pentru că nu avem un guvern, nu pot să știu exact care este drumul, ce urmează să se decidă. Totuși, cu certitudine spun că eram pe drumul cel bun. Trebuie perspectivă pe termen lung, trebuie investiții, trebuie angajament, trebuie consecvență. Sunt foarte multe elemente care trebuie luate în considerare.

Inflația dinspre Orientul Mijlociu

Ultimele date pe inflație le avem din aprilie – 10,7% – în creștere față de martie, de la 9,9%. Sunt doi factori care au cântărit mult – prețurile care provin din energie, ca urmare a conflictului din Orientul Mijlociu, dar și o creștere semnificativă a prețului pe chirii. Și inflația de bază s-a reajustat semnificativ în perioada respectivă.

De ce resimte România diferit? Realitatea este că în coșul din indicele prețurilor de consum, 8,4% reprezintă partea de combustibil în România. Dacă te uiți la regiune, cred că cel mai ridicat nivel îl vezi în Ungaria, la 5,8%, dar media este undeva la 3%-4%. Evident că inflația importată din prețurile energiei are un impact mai mare pentru România vs. țările din regiune.

Macroeconomiștii noștri au simulat ce ar însemna 10 dolari în plus la prețul barilului de petrol Brent, iar realitatea este că pentru România duce la o creștere între 0,7% și 0,8% în inflație, semnificativă. Dacă te gândești cum a evoluat barilul de petrol – de la 70 la 120 și înapoi la 77 de dolari – impactul a fost semnificativ.

Este important și ce urmează să se întâmple într-o rezoluție a conflictului din Orientul Mijlociu. Presiunea care vine din inflația importată este ceva mai mică și, evident, asta se va reflecta și în inflația noastră, din România.

Partea de inflație curată mă îngrijorează, dar mă îngrijorează și partea de inflație din servicii, care este, în general, destul de sticky, greu de reajustat. Dacă te duci la restaurant și deja costă 200 de lei friptura, este greu să te duci mâine și să plătești 150. Nu mai coboară nimeni prețurile. În general, în servicii, inflația este acolo pe termen ceva mai lung, dar este foarte important și faptul că inflația de bază s-a reajustat.

Impactul prețului energiei importate este semnificativ mai mare la noi versus țările din regiune. Ține mult de structura coșului de consum. Impactul este, într-adevăr, amplificat, dar nu vorbim doar de impactul direct, la pompă. Sunt luate în considerare și efectele indirecte.

Nivelul de transmitere a costurilor în prețuri este destul de mare. În general, la bunurile de consum, în magazine, vei vedea clar că prețurile s-au reajustat, pentru că transportul este mai scump. Vezi asta în construcții și în multe alte sectoare.

Banca centrală prognozează pe final de an 5,5%, dar are și un scenariu de risc, în cazul în care conflictul din Orientul Mijlociu se prelungește, cu o diferență semnificativă, de 1,3%, deci practic 6,8%. Citi vede 5,8%, reajustat cumva pe final de an 2026. Evident, trebuie luat în considerare efectul de bază care începe din august, pentru că prețurile erau crescute în anul precedent și beneficiem de acest efect de bază.

Ce nu iartă marii investitori

Un investitor străin se uită la piețe relativ – randament versus risc. În general – și am avut și conversații cu unii dintre ei – au un mare spreadsheet cu fundamentele macro ale fiecărei țări, cu randamentul pe diverse puncte pe curbă și încearcă oarecum să optimizeze. Partea de fundamente macro este esențială.

Noi avem deficit de cont curent, avem deficit fiscal, avem inflație mare. Sunt trei elemente care ne poziționează clar mai sus față de regiune. Investitorii străini nu se uită doar la Europa Centrală și de Est, se uită în general la piețele emergente. Suntem comparați și cu țări din America Latină. Au un univers investițional destul de larg. Banii se duc acolo unde generează cel mai mult randament. Până la urmă, acesta este scopul fiecărui investitor.

Ne uităm mai departe, la argumente. Investesc în România sau investesc în Cehia sau investesc în Polonia? Investitorii se uită la un element foarte important, lichiditatea pieței. Sunt fonduri foarte mari care se uită în regiune și care sunt deja investite în România. „Dacă vreau să pun 1-2-3 miliarde, cât timp îmi ia să plasez o astfel de poziție? Care este lichiditatea pieței? Cât de tare mă penalizează în execuție, din perspectiva de mișcare de preț?” Lichiditatea este un aspect relevant.

Cum stăm la acest capitol? Aș zice că trebuie să luăm nu punctul static, ci perspectiva și trendul. România s-a îmbunătățit foarte mult din perspectiva de lichiditate. Ministerul de Finanțe a avut și foarte mult de emis – a fost un supply semnificativ și pe partea de eurobonduri, și pe partea de bonduri în monedă locală. Evident că asta a ajutat la o adâncire a pieței.

Vorbeam cu traderul meu zilele trecute și îmi spunea: „Chiar aș zice că România este acum ceva mai lichidă decât Ungaria”. Totuși, depinde și de apetitul investitorilor respectivi.

Vorbind de trend, investitorii se uită relativ. Ce s-a întâmplat de anul trecut până acum? Cu cât s-a reajustat? Este pe drumul cel bun? Este, de fapt, acesta un moment sau o oportunitate să investesc aici, la niște randamente mai mari, ca apoi să monetizez, când poate randamentele se duc mai jos? Întotdeauna au și această perspectivă. Trendul și tot ce s-a realizat la nivel de guvern și la nivel de Ministerul de Finanțe a fost foarte bine primit de investitori.

Ce penalizează, în general, cel mai mult investitorii străini? Această incertitudine politică. Nu știi la ce să te aștepți. Este de investit? Nu este de investit? Nu știu. Ce urmează să facă noul guvern? Nu știu, pentru că nu avem încă unul.

Cu cât această incertitudine se prelungește, cu atât situația nu le permite investitorilor care au cash de investit să intre. Și este mult de cash de investit după conflictul din Orientul Mijlociu, pentru că nu s-a ieșit doar din poziția pe România, s-a ieșit dintr-o grămadă de poziții, fiindcă oamenii voiau pur și simplu să reducă riscul, să fie ceva mai ușor de gestionat.

Din conversațiile cu traderii noștri, ne așteptăm ca o numire a unui guvern pro-european, care să aibă mesaje clare în privința consolidării fiscale, în privința unui parteneriat între politica fiscală și politica monetară, să aducă cu sine fluxuri noi de capital.

Procentul de investiții străine în monedă locală era pe final de an 2025 la 20%, iar ultimele date ale Ministerului de Finanțe, februarie sau martie, arată 18%. Ele s-au mai reajustat în jos după conflictul din Orientul Mijlociu. Practic, procentul investitorilor străini în datoria locală este mai mic decât media, deci este loc de investit.

Dacă ne uităm la bondurile locale versus cele străine, cele mai multe outflow-uri au fost legate de conflictul din Orientul Mijlociu. După al doilea guvern care n-a reușit să meargă mai departe am văzut un sell-off de 10 puncte de bază. Pentru că episodul a fost văzut ca o continuare a incertitudinii pe plan politic, s-a simțit nesemnificativ, volumele au fost prea mici. Investitorii așteaptă un climat oportun pentru a pune bani în România.

Investițiile străine directe au crescut, dar la eurobonduri prețurile se reajustează automat nu doar din spread-ul de credit, ci pur și simplu din partea de rate, ca o componentă a prețului respectiv.

Deficit de bunuri uriaș

Trebuie să te asiguri că ce ai de cheltuit este acoperit prin balanța comercială, dar și că este finanțabil de către investitori. Pe partea de cont curent și ajustarea externă a existat o oarecare îmbunătățire, care a venit din scăderea importurilor – în general, pe partea de combustibil, de chimicale, de produse de manufactură – iar exporturile n-au fost atât de relevante. În general, asta vine din balanța comercială.

Mai în detaliu, pe partea de energie, România și-a diversificat foarte mult sursele de importuri pentru combustibil în urma războiului cu Rusia. Cu toate acestea, este relevant că totuși rămâne încă un importator net, iar balanța comercială este impactată atunci când prețurile energiei sunt mai ridicate.

Totuși, dacă privești într-o oarecare perspectivă, sunt proiecte în curs care o să schimbe poziția energetică a României. Proiectul Neptun Deep ar trebui să devină operațional în 2027 și, pe măsură ce se extrage gazul din Marea Neagră, urmează să devenim chiar exportatori.

De asemenea, dacă ne uităm tot în sectorul de stat, avem Nuclearelectrica, cu investiții în două reactoare nucleare, un proiect pe termen ceva mai lung. Toate aceste proiecte ne vor schimba poziția din perspectiva energetică și implicit va exista un impact asupra balanței comerciale.

Cum s-a corectat deficitul bugetar

Situația nu-i foarte simplă. Bagajul te incomodează puțin atunci când încerci să stabilești direcția potrivită. Am pornit de la un deficit de 9,3%. Trebuia gestionat. Cred că ce a fost de impact pentru investitori – rezultatul de 7,9% la final de 2025 – a fost, de fapt, o surpriză. A ieșit mult mai jos. Prognozau 8,2% și a ieșit cu 0,3 puncte procentuale mai jos. În general, este bine să setezi niște ținte și să impresionezi pozitiv după. Sperăm că asta se încearcă și anul acesta.

Dacă s-ar continua pe linia aceasta de consolidare fiscală, Citi vede deficitul undeva la 6,5% pe final de an. Cred că în calculul bugetului se așteaptă un 6,2%. Acest procent a fost luat în considerare, dar intenția este, de fapt, să anunțe un nivel ceva mai jos. Având în vedere performanța foarte bună la nivelul primului trimestru, sunt șanse bune să se întâmple. Desigur, suntem într-o bună măsură dependenți de politică, de următorul guvern.

Ținta pentru 2027 este de 5,5% pe final de an. Reajustarea de la an la an va fi mai mică în 2027 versus 2026 față de 2026 versus 2025. Va fi ceva mai ușor de continuat trendul, dacă se dorește. Totuși, sunt alte elemente care trebuie luate în considerare.

Teoretic, dacă până la 31 august nu trece legea salarizării – care este una dintre legile necesare pentru a se elibera până într-un miliard de euro fonduri europene – atunci începem cu indexare în 2027.

Sigur, nu cred că se aștepta nimeni să se poată continua cu o limitare sau cu o stagnare a creșterii salariilor și pensiilor pe termen lung. Este nesustenabil pentru o țară cu atât de multe persoane în sectorul public și la pensie. Trebuie să se și trăiască. Foamea este un factor foarte bun de decizie de vot.

În mod sigur, se așteaptă o reajustare, dar întrebarea este: în 2027, la început, mergi pe indexare sau mergi pe legea salarizării? Legea salarizării îți permite să pornești de undeva mai de jos și adresează anumite inechități existente acum în pachetul de indexare. Sunt lucruri pe care numai un guvern le poate face.

Ancora fondurilor europene

Avem trei review-uri din partea agențiilor de rating până la final de an – S&P, Fitch și Moody's – în iulie, septembrie și octombrie. Sunt câteva elemente esențiale care sunt luate în considerare de agențiile de rating. Și investitorii străini au discuții cu agențiile de rating, și noi avem discuții cu agențiile de rating, pentru că vrem să știm la ce să ne așteptăm, când, cum.

Este vorba în principal de trendul de consolidare fiscală și de reducere a deficitului bugetar. Oricum, deficitul bugetar este în mare parte un deficit de cont curent, deci scăderea deficitului bugetar va antrena imediat și o scădere a deficitului de cont curent.

Inflația este clar că se reajustează. Dacă nu se mai întâmplă un alt război, care să mai aducă un alt val de presiune inflaționistă, ar trebui să se reajusteze. Sigur, suntem în continuare mai sus versus regiune, dar se poate reajusta.

De asemenea, accesul la fonduri europene este un motor de creștere. Faptul că în anul 2026 vorbim despre un potențial de 17 miliarde de euro fonduri europene este semnificativ – că sunt ele fonduri de redresare și reziliență, că sunt fonduri SAFE, pentru zona de apărare, că sunt fonduri de coeziune. Dacă sunt atrase, ele vor permite o rebalansare a economiei, o creștere economică viitoare.

Sunt investiții pe care noi nu le putem face din banii proprii. O parte din ele sunt și granturi, componenta de grant sau de împrumut este importantă în fondurile respective. În Planul Național de Redresare și Reziliență este vorba despre 10 miliarde de euro în 2026. Nu vedem la risc suma integrală, ci undeva 10%-20%.

Bugetul deja este făcut, trebuie doar să se facă cheltuielile. O parte din fonduri necesită adoptarea unor anumite legi, care sunt solicitate în relația cu Comisia Europeană. Nu poți să promovezi legi dacă nu ai guvern. Ordonanța de urgență nu funcționează, pentru că avem un guvern interimar.

Cred că agențiile de rating se mai uită și la relația cu Comisia Europeană. În ultimul an și jumătate relația noastră cu Comisia Europeană s-a îmbunătățit, pentru că am promis ceva, am livrat, am promis, am livrat. Este vorba de consistență și de consecvență. Asta asigură orice relație pe termen lung. O continuare a unei relații pozitive cu Comisia Europeană este importantă.

Fondurile europene sunt un argument foarte pozitiv în discuțiile cu investitorii. Cântăresc destul de mult și trebuie să ținem pe cât posibil de ceea ce ni se oferă.

Sunt foarte multe măsuri și legi care trebuie trecute pentru a permite accesarea unui anumit procent din PNRR, care are termen limită 31 august. Pentru SAFE, așteptările sunt de 2,5 miliarde de euro prefinanțare și poate o primă tranșă de 0,5 miliarde de euro prin toamnă-iarnă. Pe partea de fonduri de coeziune sunt 6 miliarde de euro, nu știm care va fi absorbția anul viitor. Da, aș zice că este un element foarte important în discuțiile cu investitorii

Din calculele noastre, circa 10%-20% din fonduri sunt la risc. Deja parte din acești bani au fost încasați. Probabil că sunt foarte multe discuții în spate de care noi nu suntem conștienți, care sunt private, dar cred că în ultimele două luni investitorii s-au acomodat cu gândul că nu toată această sumă va fi absorbită. Este clar, mai avem un pic până la finalul lui august. Ai avut mai mult timp să te gândești la acest subiect decât mai este pentru un nou guvern să ia măsurile potrivite.

Cursul de schimb valutar

Pe cursul de schimb a fost o presiune evidentă. Leul s-a depreciat și probabil că mai este încă loc de depreciere dacă ne uităm la rata reală de schimb.

Economiștii noștri au făcut diverse regresii ca să vadă cât de mult este corelată mișcarea în FX cu rezervele. Anul acesta am văzut o scădere de peste 2,2 miliarde de euro în rezerve, versus aproape 6 miliarde de euro anul trecut în contextul alegerilor prezidențiale.

Am simțit volatilitate, dar nu cu volume atât de mari pe cât am văzut în 2025. Au fost relevante cumva și cererea și oferta și fondurile europene care au intrat în euro. Evident, vinzi euro, mai ajută puțin și la aprecierea leului gândindu-te la fluxuri de capital mai degrabă decât la influențe politice sau de natură de fundament macroeconomic.

Când un investitor străin se uită la piețele în monedă locală și își calculează randamentele, este mult mai simplu să calculeze astfel: investești într-un bond la 6%-7% și, dacă cursul de schimb nu se schimbă pe toată perioada, atunci ai un randament foarte bun, fără niciun risc valutar.

Acum, marii investitori investesc în România. Sunt țări unde volatilitatea pe cursul de schimb este semnificativ mai mare. Nu cred că cursul de schimb este o vulnerabilitate pentru România. România trebuie să-și rezolve problemele de creștere economică, trebuie să adreseze problemele de inflație, trebuie să reducă într-un mod evident deficitul fiscal și deficitul de cont curent, adică fundamentele macro.

Sigur, lucrurile trebuie făcute secvențial. Fundamentele macro merg mână în mână cu politica monetară. Probabil că Banca Centrală nu are un job foarte ușor la momentul acesta, dar cred că afișează și acum prudența pe care a afișat-o în trecut și care cred că a funcționat foarte bine.

Ce străini ne finanțează datoria

În general, într-un context de volatilitate impactul este oarecum asimetric. Piețele penalizează țările emergente cu fundamente mai slabe, evident, în același context geopolitic pe care îl are toată lumea. Cum ne uităm și noi înspre Orientul Mijlociu, așa se uită și investitorii din US, și cei din UK, și cei din Europa Continentală. Toți se uită unde sunt fundamentele mai bune și acolo realocă capitalul.

Noi nu suntem piață de frontieră. Aș zice că suntem un pic mai ancorați față de cum eram anterior. Avem fundamente economice care păreau să fie pe drumul cel bun. Acesta este perceput ca un lucru foarte-foarte important de piață.

Comportamentul este diferit de la o categorie de investitori sau de companii la alta. Dacă ne uităm la segmentul de real money – că sunt fonduri de pensii, că sunt fonduri de investiții sau asigurătorii – vorbim de echipe de portfolio management. Echipele acestea sunt plătite pentru a ști ce se întâmplă pe piață, pentru a monetiza, să spunem, spread-ul mai mare la eurobonduri față de obligațiunile în valută locală.

Investitorii instituționali înțeleg foarte-foarte bine contextul și încearcă să realoce între clasele de active, în ideea de a genera cât mai mult randament pentru investitorul final, în contextul unui risc bine definit de reglementator, dar și limitat. Aș spune că este o categorie de investitori distinctă.

Mai avem companiile mari locale. Sunt o grămadă de proiecte, mai ales în sectorul public, dar și în sectorul privat care angrenează expuneri pe curs de schimb, pe rată de dobândă, pe mărfuri, pe inflație. Încă nu există o piață prin care să poți să faci risk management pe inflația românească, dar poți să faci un proxy cu alte piețe.

Companiile se uită la toate aceste riscuri, unele dintre ele au instrumentele pentru a face un management al lor și încearcă să adreseze – fie pe termen scurt, fie pe termen ceva mai lung – impactul în financiare. La final de an te uiți care este volatilitatea, cum te-a afectat, cât profit ai făcut, ce puteai face mai bine. Pentru companii, acest segment de management al riscului este secundar business-ului de bază,  versus segmentul de clienți instituționali, unde acesta este business-ul.

Pentru companiile mai mici locale – am avut foarte multe discuții, mai ales după volatilitatea recentă a leului – depinde dacă este exportator, dacă este importator, dacă doar se uită la euro-leu. Totuși, volatilitatea poate fi gestionată și prin cum se facturează către client mai departe, dar sunt clienți care au expunere pe dolari sau pe alte valute. Atunci, ai mult mai multe elemente care te afectează și vrei să ai un cashflow predictibil, să știi pe ce bani stai și unde și către ce îi investești.

Ultima categorie – care pentru Citi este cea mai largă categorie de clienți – sunt multinaționali, companii mari globale cu prezență în diferite țări. La ei totul este mult mai bine definit. Au o politică de hedging la nivel de grup. Își realizează acest management al riscului fie că există volatilitate, fie că nu există volatilitate, fiindcă pentru ei mai importantă este certitudinea cashflow-urilor.

Există soluții de protecție pentru toate clasele de active, de la un simplu FX forward sau un FXO până la tranzacții pe opțiuni ceva mai complexe, pe FX, knock-in, knock-out. Sunt o mulțime de variante. Băncile, în general, și Citi, în particular, nu vin cu un produs gata construit. Avem discuții cu clienții, înțelegem business-ul, înțelegem cash flow-urile și înțelegem proiectele de investiții, pentru că și asta este foarte important.

Încercăm să creăm o predictibilitate a cashflow-urilor, ne uităm pe partea de dobândă, pentru că sunt proiecte mari de investiții, asociate și cu un risc valutar, poate un export, poate un import. Clienții caută într-o bancă un partener, cineva care să înțeleagă business-ul și să vină cu o soluție care să adreseze nevoile. Sperăm că facem o treabă bună.

România, capcană sau pariu?

Localii au un fel de bias, sunt foarte negativi. Investitorii străini sunt ceva mai pragmatici și se uită relativ: Merită sau nu merită? Care este randamentul raportat la risc? Este o investiție bună? Mergem mai departe sau nu?

În acest moment investitorii așteaptă momentul potrivit, momentul în care vom avea o oarecare certitudine politică și o oarecare direcție, pentru a-și reorienta flow-urile către România.

Cred că România are foarte multe avantaje. Este o țară europeană, este o țară mare, este o țară foarte bine poziționată în context regional, geopolitic, este o poartă spre reconstruirea Ucrainei, este o țară în care forța de muncă este educată, în care mare parte din populație vorbește limba engleză. Românii vorbesc limba engleză sau o limbă de circulație internațională într-o mare măsură versus țările din regiune.

Dincolo de fundamente, care sunt încă slabe, trendul contează. Dacă se adresează aceste lucruri, dacă avem un guvern pro-european care să ducă mai departe politica de consolidare fiscală și să reducă deficitele, să îmbunătățească fundamentele, avem și creșterea economică, scade inflația, se îmbunătățește birocrația, avem investiții străine care pot să meargă pe drumurile create prin proiectele de infrastructură.

Cred că piața este un judecător foarte bun al oricărui context – fie el politic sau macroeconomic. Vezi asta în prețurile activelor. Dacă la titlurile românești pe 5-10-20 de ani vedem o urcare, este clar că ceva n-a mers bine. Dacă leul se depreciază în continuare, este clar că este ceva ce n-a mers bine. Trebuie să ne uităm la randamente, la curs, la deficite, la stabilitatea politică. Toate drumurile duc însă la politic și noi știm asta foarte bine.