Pentru a continua afacerea cu un anticariat în deceniul trei al acestui secol care probabil va fi al Inteligenței Artificiale, administratorii au două variante. Prima implică vânzarea unui număr foarte mare de volume, de la romane siropoase până la manuale școlare care nu mai sunt poate în actuala programă, dar sunt utile pentru învățare. A doua variantă se referă la vânzarea cărților valoroase.
Cele mai multe sunt în prima categorie, asta și pentru că, logic, volumele valoroase sunt rare, dar mai ales scumpe pentru a putea fi achiziționat de orice anticar.
Anticariatul caritabil
Per ansamblu însă, anticariatele se confruntă cu tot mai multe dificultăți, conform relatărilor lui István Lőrincz, Coordonator de proiect la Asociația „Salvatorii de Cărți - Könyvmentők Egyesület” din Oradea, care și-a dedicat 30 de ani salvării cărților. „Könyvmentők Eegyesület” înseamnă în limba maghiară tot „salvatorii de cărți”.
Anticariatul pe care acesta îl coordonează se numește chiar „Anticariatul caritabil” și se găsește în Oradea, pe strada Evreilor Deportați 55.
Pe lângă activitatea de anticariat, organizația non-guvernamentală se ocupă și cu reintroducerii cărților în circuit și programelor menite să atragă tinerii către citit. În aceste sens, reprezentanții asociației participă la festivaluri, la târguri din Oradea pentru a promova cărțile. Pentru asta, asociația apelează la o autoutilitară de marfă pe care însă a amenajată ca o cochetă bibliotecă pe roți din care se pot cumpăra cărți.
„Să ai un anticariat poate fi o muncă foarte grea în aceste timpuri, dar oferă în același timp beneficii sufletești și morale care se vor vedea în timp dacă reușim să atragem tinerii către citit și să îi desprindem din mediul online”, ne spune acesta.
Asociația lui István Lőrincz de-abia a raportat venituri de aproape 32.000 de lei pe ultimu an în care bilanțul ONG-ului a fost publicat de Ministerul de Finanțe. Profitul a fost undeva peste 14.000 de lei. Așa că pasiunea este pusă înaintea succesului financiar în această activitate.
Reciclare culturală
Anticariatul „Salvatorii de cărți”, fiind și organizat pe o asociație, nu cumpără neapărat cărți pentru a le revinde, nici nu le găzduiește în regim de consignație pentru a-și opri un procent din prețul de vânzare, așa cum lucrează cele mai multe anticariate.
Anticariatul din Oradea face reciclare culturală, așa cum ne spune István Lőrincz.
Inițiativa acestei asociații a luat naștere din dorința fermă de a opri distrugerea cărților care erau aruncate la gunoi și de a le oferi o șansă nouă. Prin intermediul unui sistem ingenios de reciclare culturală, cărțile strânse sunt reintroduse în circuitul cititorilor la prețuri accesibile, promovând astfel lectura și accesul la cunoaștere pentru toate categoriile de vârstă.
„La anticariatul caritabil al asociației, prețurile cărților variază între 4 și 50 de lei pentru volumele deosebite. Banii obținuți din vânzări sunt investiți în menținerea și extinderea proiectului, deoarece ne propunem să ajungem la cât mai mulți elevi și tineri. Eu cred că dacă pe cei adulți i-am pierdut, aceștia fiind foarte greu de convins și reeducat, tinerii mai pot fi educați și atrași către citit și cartea bună”, ne-a dezvăluit István.
Întrebat despre proveniența cărților, István Lőrincz a explicat că inițial le aduna din gunoaie, dar acum, oamenii îi trimit donații de peste tot din țară, lucru care nu este ușor deoarece este singur și se luptă cu tone de cărți.
„Munca unui anticar nu este ușoară. Petrece întreaga zi înconjurat de mirosul cărților vechi, de microorganisme, mucegai sau pur și simplu foarte mult praf, lucru care uneori poate fi extrem de neplăcut. Fiecare carte veche răsfoită, poate aduce cu sine foarte multe riscuri de îmbolnăvire, mai ales pentru plămâni. În plus, necesitatea constantă de a rearanja cărțile pe rafturi poate deveni epuizantă și descurajantă, când ești singur”.
Totuși, cu toate greutățile și riscurile meseriei, colecția anticariatului este bogată și diversificată, cuprinzând cărți dintr-o gamă largă de domenii și în diverse limbi, de la română la ebraică, slovacă, rusă sau maghiară.
Pensionarii își dau cărțile
Chiar din copilărie, István Lőrincz a simțit o chemare puternică spre salvarea cărților pe care el le vede asemeni unui laborator de cultură, lucru care l-a împins constant în direcția anticariatului.
Proiectul a crescut treptat, de la o simplă activitate de colectare a cărților acasă, la un ONG important care salvează nu doar cărți, ci și povești de viață și se implică în activitatea tinerilor.
„Majoritatea donatorilor noștri sunt pensionari, care doresc să știe că toate cărțile pe care ei le-au adunat cu atâta grijă nu vor ajunge la gunoi după ce ei nu își mai pot permite să păstreze biblioteca. Noi nu salvăm doar cărți, ci și întregi povești de viață”, a subliniat István.
Cei care le descoperă sunt tinerii
Asociația „Salvatorii de Cărți” nu este doar un anticariat, ci și un loc unde cumpărătorii, în special cei tineri, primesc povești, informații și interacționează cu membrii asociației, având discuții despre autori, viața lor și mesajele pe care le transmit cărțile, aspecte despre care István, consideră că „adesea lipsesc în mediul școlar”.
„Vizitatorii noștri, în special cei sub 25 de ani, nu vin doar pentru a cumpăra cărți, ci pentru a experimenta ceva mai profund. La noi, nu este vorba doar de o tranzacție comercială, ci de o experiență completă. Oferim elevilor nu doar cărți, ci și povești și informații pe care rareori le găsesc în școală. Discutăm cu ei despre autori, despre cărți, adaptându-ne mereu la nivelul lor de înțelegere”, a adăugat salvatorul de cărți.
Anticariat virtual
Deoarece dinamica activităților de zi cu zi este în continuă schimbare, nici anticariatele nu au scăpat de acest aspect. Astfel, multe anticariate și-au mutat sediul în online, în special pe Facebook, unde nu sunt obligați să achiziționeze un spațiu fizic sau să cheltuiască pe marketing.
Anticariatul are și două pagini de Facebook.
„Deși noi ca asociație suntem scutiți de anumite taxe și impozite, avem cheltuieli cu autorizații, spațiile închiriate, reciclare, recondiționare, transport și depozitare. Vânzarea este destul de grea deoarece sunt multe anticariate care vând cărți la prețuri foarte mici, doar pentru a avea un venit și asta îngreunează foarte mult situația anticariatelor care se axează pe calitatea cărților. Ei vând astfel deoarece nu au persoane care să cunoască valoarea reală a unei cărți, a unor volume rare, iar asta este cu adevărat un lucru trist și de plâns.”, spune cu tristețe István Lőrincz, în timp ce răsfoiește un titlu rar.
István Lőrincz ne mai spune că recondiționarea cărților este și ea destul de grea și costisitoare și din zece cărți, în majoritatea cazurilor cam patru ajung să fie date mai departe, iar pentru el, condiția cărții este importantă deoarece „contribuie la stabilirea unei relații de încredere și de respect reciproc cu cei care achiziționează cartea.”.
Două povești de anticar, una urâtă, alta frumoasă
Așa cum anticariatul său dăruiește povești, și István ne-a oferit două, despre cea mai tristă și cea mai frumoasă experiență trăită de el:
„Cea mai tristă experiență a fost în urmă cu câțiva ani. A fost foarte dură pentru mine. Am fost sunat într-o zi, să merg cât de urgent pot după o bibliotecă mare. Când am ajuns am aflat de fapt că persoana care o deținea a decedat înainte cu o zi de a ajunge eu. Deci, nici măcar nu a fost înmormântat omul, căci fiul său a dorit să scape imediat de tot, de cărți. Mi-a spus că pentru el este un coșmar, că nu mai vrea să vadă nicio carte. Cealaltă poveste, frumoasă pentru mine, a fost reîntâlnirea cu un fost profesor care foarte greu s-a despărțit de cărțile sale. Mă chema aproape zilnic să îmi dea câte o sacoșă plină cu cărți. Zilnic stăteam la povești, îmi spunea povestea fiecărei cărți, de unde a cumpărat-o, cum a reușit să o obțină, de la cine a cumpărat-o sau de la cine a primit-o. Am învățat foarte multe lucruri de la el”, ne-a destăinuit István Lőrincz.
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
