Matius Ichim, Ichim Studio: Mi-aș dori un magazin în care să nu se vândă nimic, dar să fie foarte scump | Top Floor

În podcastul Top Floor, Matius atrage atenția asupra birocrației din procesul autorizării spațiilor comerciale, descrie evoluția retailului românesc, de la „haiducie” la „naționalism” și vorbește despre magazinul pe care încă nu l-a făcut: unul în care „să nu se vândă nimic, dar să fie foarte scump”.

Fondatorul primului birou de arhitectură din România specializat exclusiv în arhitectură comercială, cu un portofoliu de proiecte din sectoare care variază de la beauty și fashion la food, bijuterii și DIY, Ichim a fost martorul tuturor schimbărilor prin care a trecut retailul modern de după anii 2000. 

Ce a mai declarat Matius Ichim în emisiunea Top Floor

Despre primii ani de retail modern și experiența „Iulius Mall”

„26 de ani, îmi dau lacrimile când mă gândesc. Leonardo era ancoră, un brand care nu mai mai există astăzi."

„Magazinele erau foarte, foarte basic. Nu aveau nicio personalitate, doar multă marfă pusă la dispoziția potențialului client."

„Era un spectacol. Centrul comercial respectiv, Iulius Mall era, cred eu, singura investiție de o asemenea amploare din tot Iașiul. Erau macarale cu lumini, se lucra zi-noapte. Ce se construia? Un mall."

Pasiunea pentru spații de retail

„Recunosc faptul că m-a atras din prima dinamica. Eu nu aveam răbdarea, fiind foarte tânăr pe atunci, să aștept cinci ani de betoane și construcții pentru a vedea produsul final. Am avut câteva expoziții, student fiind, aveam nevoie să experimentez formă, să expun și să văd reacția oamenilor. Nu pot spune că m-a găsit meseria asta sau m-a ales. Am simțit că mi-a plăcut foarte mult domeniul."

Procesul de creație și brieful primit de la client

„Prima dată și prima dată mai pun eu niște întrebări. Mă întâlnesc cu cel care a creat brief-ul, cu investitorul, cu departamentul de operațional, de dezvoltare și mă asigur că am înțeles ce se dorește. De foarte multe ori, brief-urile sunt făcute aspirațional, iar uneori retailerii nu prea știu din prima ce vor. Majoritatea vor să vândă mai bine și să le crească cifrele."

„Da, lucrurile sunt foarte dinamice, pot fi modelate de o sumedenie de factori pe care retailerii nu-i cunosc la început. Se pornește și de la tipul de produse și ce vor să vândă, de la publicul căruia se adresează. Uneori vor să-și extindă segmentul de public.” 

„Lucrurile în retail sunt extrem, extrem de tumultoase."

Un spațiu mai vandabil sau mai plăcut

„Sunt întrebări diferite aici. Dacă vrei să fie plăcut, e una, dacă vrei să-l faci vandabil sau ai vrea să le faci pe amândouă, e mai complicat. Ideal ar fi să fie și foarte plăcut, să te invite să stai mai mult timp acolo, să dai cu cardul cât de des.”

„Sunt magazine care au depozite mai mici sau mai mari. Acesta este un diferențiator major. Contează ce vinzi, fluxul de produse, toate acestea își pun amprenta pe dreptunghiul sau forma magazinului. Cât de mare e vitrina, dacă ești destinație sau ești în flux și atunci beneficiezi de fluxul de clienți care nu știau că ești acolo. Ai grijă de angajați sau n-ai grijă de angajați? Le faci spații de relaxare, loc unde să ia masa sau toaletă în magazin sau se descurcă..."

Marja de creativitate a brandurilor internaționale față de cele locale

„Dacă m-ai fi întrebat asta acum 10 ani, aș fi spus zero creativitate la arhitectură. Pentru că brandurile internaționale își fac proiectele. Uite, la Victoria's Secret din Băneasa, singura mea intervenție creativă în spațiul respectiv, a fost relocarea cabinei de probă. Atât. Restul a fost făcut în Marea Britanie, de un brand internațional care face zeci de Victoria's Secret în toată lumea."

„Sunt branduri care îți dau doar un layout și de acolo preiei proiectul. Ei fac schema magazinului, deoarece discută înainte pe plan intern, au un buget făcut cu un an de zile înainte de a se extinde în România. Apoi, tu vorbești cu firmele de leasing internaționale sau locale și începi să vezi unde ai putea găsi un spațiu. Te duci la Iulius, la NEPI Rockcastle sau la AFI și găsești acel spațiu, în funcție de care retailerul îți face o creionare, spune pe unde ar vrea să intre.”

„Noi am fost foarte multă vreme priviți ca Africa Europei. Clienții ne întrebau: cum, aveți și sprinkler? Aveți furnizorul X, există acel furnizorul de vopsea în România?"

„Recent am lucrat pentru niște investitori din Malaezia, dar cu prezență în toată lumea. Mr. DYI. Am făcut un singur magazin pentru ei, care se va deschide foarte curând la Grand Arena."

„Este un joc de cuvinte prin care l-am botezat pe ISU, Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Pentru că ei ne salvează, lăsând gluma deoparte. Ei sunt primii care intervin în caz să se întâmplă ceva într-un centru comercial. Dar, pe de altă parte, ei acționează într-un sistem extrem de birocratic."

Despre costul birocrației în retail

„Timpul este aproape irelevant pentru retaileri, deoarece ei nu schimbă niciodată ora sau ziua deschiderii magazinului. Mai sunt situații, dar în general sunt foarte mulți factori antrenați: vine marfă din toată lumea, vine mobilier, angajați, evenimentul de lansare."

Experiența sa din Marea Britanie, unde a implementat magazinul Made by Society în Westfield Stratford

„Am făcut Made by Society în Westfield, Stratford în pandemie, tocmai ieșeau din UE, foarte complicat. Dar, în ce privește birocrația, nu te duci cu ștampile, au proceduri mult mai favorabile sau permisive cu retailul. Noi am funcționat până în mai 2025 după un normativ de securitate la incendiu făcut în anii '90, când nu existau mall-uri în România. Deci, ani de zile, ne-au judecat după niște chestii aberante."

Despre sistemul de securitate la incendiu și responsabilitatea arhitectului local

„Și eu aș vrea să scap de chestia asta. Dar, din păcate, n-are cine să o facă, tot arhitectul. Însă rolul arhitectului este de a desena, de-aia s-a inventat acest  job: pentru a coagula în linii și în suprafețe multe cuvinte."

Colaborarea cu branduri internaționale

„Pentru că au fost mulțumiți de prestația noastră și că le-a fost mai ușor să vorbească tot cu noi și pentru proiectele din afara țării, ne-au însărcinat proiectul din Serbia."

Etapele retailului românesc: anarhie, invazie externă, criză și naționalism

„Anarhie însemna anii '99-2000, până când a venit criza. A fost haiducie, anarhie, cum vreți. Nu existau autorizații de la pompieri. Mall-urile erau și ele la început. Se dădeau bani de la bănci. Toată lumea își deschidea magazine pe bandă rulantă. Toți erau deja constructori. Deci fiecare putea să facă orice."

„Prin invazie externă mă refer la faptul că ne-am trezit, în scurt timp, că suntem foarte appealing, începeam să fim safe în sensul că ne pregăteam să intrăm în Uniunea Europeană, în NATO și nu mai eram o țară foarte bananieră, ci una cu potenția. Iar turcii au fost primii care ne-au invadat. Primele două mall-uri au fost construite de turci, au venit cu foarte multe branduri, i-a ajutat guvernul să vină în România."

„Criza din  2008-2009 s-a lăsat cu dezastre. Au fost foarte mulți retaileri care s-au împrumutat de la bănci ca să deschidă magazine, dar piața nu mai putea să susțină consumul anterior. Erau dezvoltatori care au făcut credite la bănci pentru proiecte mari. Deci a fost o suferință și o jale mare."

„Naționalismul a apărut când se topea zăpada și frigul crizei, pentru că criza a înghețat foarte multe proiecte. Apoi, păstrând metafora, au început să apară ghioceii - investitorii primăverii. Au venit niște bănuți din afară, dar în același timp românii au început să vadă că  trebuie să se descurce singuri. Românii și-au făcut propriile branduri și au devenit mai puternici.”

„Pot să dau exemple precum Il Passo sau Musette. În 2012 am proiectat primul magazin de papetărie Autograf. Am început, noi, românii, să avem mai mult curaj, să ne facem business-uri de cafea, mici spații de HoReCa. Plus cei care au acumulat capital anterior și n-au murit. De exemplu, Dedeman este un fenomen, un brand local care a explodat și astăzi ce face? Cumpără Carrefour-uri."

Starea actuală

„Retailul se adaptează. Este printre primele industrii care, dacă a crescut prețul la petrol, simte și găsește alternativă. Dacă a apărut conflictul din Ucraina sau pandemia, imediat trebuie să se adapteze."

„Imaginează-ți că e ca într-un lift, adică am urcat ani de zile cu liftul și acum e plin. Mai iese din când în când cineva, la câte un etaj, și speră să intre la următorul. Dar în lift nu prea mai e loc, pentru că nu se mai construiesc atât de multe centre comerciale, brandurile mari au venit la noi și se cam papă unul pe altul."

„Când lumea nu mai iese din case, când nu mai are bani, crește puțin consumul la farduri, la produse de îngrijire, de cosmetică, pentru că oamenii nu-și mai permit o vacanță, nu mai pot ieși în oraș atât de des."

„Mă întreb cum au reușit retailerii să facă față. Cum au reușit să supraviețuiască? Pentru că a scăzut foarte mult consumul și ne așteaptă vremuri foarte interesante. Dar în niciun caz nu vom asista la decesul retailului."

Relația dintre online și retailul fizic

„Am avut clienți care au plecat din online acum câțiva ani, pot să dau și două nume, Haro Hectarul și Micul Fermier, și avem în continuare cereri de colaborare cu retaileri care sunt exclusiv online și vor și offline. Cred în continuare că retailul fizic are niște componente care sunt în structura noastră umană."

Proiectele pe care nu l-a făcut până acum 

„Am avut în gând să fac un magazin foarte experiențial, în care să mergi la shopping cu lumânarea."

„Aș vrea un magazin care să aibă niște consilieri de vânzări care să-ți pună întrebări, să vorbești cu ei, să-ți fie drag să stai de vorbă cu ei. Așa cum te duci la o librărie, să faci un schimb de discuții, nu doar să te întrebe ce mărime porți, e foarte basic, foarte banal."

„Din păcate se duc mult prea mulți bani către măsurile de securitate la incendiu. Vorbesc serios, e un balans nejustificat într-un fel. Și cât de puțini bani se duc către angajați, de exemplu."

„Mi-am dorit să fac, de exemplu, un magazin pentru ISU, așa, de frondă. Aș face un magazin doar din cuburi de gheață, în care să nu fie niciun stingător, niciun sprinkler, niciun detector — pentru că n-are ce să ardă."

„Pasiunea mea pentru papetărie mă face să-mi doresc un hipermarket de produse de papetărie. Un spațiu în care intri la ora 8 dimineața și poți să scrii, să-ți faci temele."

„Mi-aș dori un magazin în care să nu se vândă nimic, dar să fie foarte scump."