Inițiativa prevede ca autoritățile fiscale să fie obligate și la plata penalităților de întârziere (0,01%), nu numai la dobânzi (0,02% pe zi), cât și pentru autoritățile fiscale. În condiții similare, dacă întârzie o plată, contribuabilii au de achitat dobânzi (0,02% pe zi) și penalități de întârziere (0,01% pe zi) sau penalități de nedeclarare (0,08% pe zi). Se mai solicită angajarea variantei agravate de răspundere a inspectorilor fiscali.
Propunerea a primit 43 de voturi „pentru”, 28 – „împotrivă” și a picat din cauza celor 40 de abțineri.
Legea mai are totuși o șansă, dat fiind că Senatul este prima cameră sesizată. Inițiativa legislativă merge acum pentru dezbatere și vot final la Camera Deputaților, care este forul decizional.
„Știm cu toții cât de greu merge digitalizarea, iar profesionalizarea nu e dorită. Contribuabilii trebuie să aibă încredere în ANAF, iar o astfel de încredere nu se poate menține cât timp 40% dintre contestațiile fiscale sunt admise de instanțele de judecată”, susține deputatul Victor Ilie (USR), unul dintre inițiatorii legii.
Principalele modificări
Inițiativa modifică și completează Codul de procedură fiscală și are drept principale reglementări:
- asigurării egalității de tratament dintre contribuabili și organele fiscale, (sub aspectul sumelor datorate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere);
- angajării variantei agravate de răspundere a inspectorilor fiscali și a persoanelor implicate în activitatea de soluționare a contestațiilor fiscale, în caz de culpă gravă a acestora.
Astfel, propunerea legislativă urmărește stabilirea obligației de plată a penalităților de întârziere în casul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget precum și stabilirea înțelesului noțiunilor de culpă gravă și gravă neglijență din cuprinsul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.46/2009 și a răspunderii persoanelor semnatare ale actelor contestate și anulate de instanța de judecată.
Principalele contraargumente au fost sintetizate în punctul de vedere negativ transmis de Guvern, pe care le prezentăm în continuare.
Situația referitoare la dobândă
În prezent, Codul de procedură fiscală prevede că pentru sumele declarate de contribuabil și neachitate la scadență, acesta datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziare. Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce corespunde unui nivel de 7,3% pe an, iar nivelul penalităților de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce corespunde unui nivel de 3,65 % pe an.
Penalitatea de întârziere este definită de Codul de procedură fiscală ca obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea de neachitare la scadență de către debitor a obligației fiscale principale, iar dobânda definită ca obligație fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale.
Dispozițiile art.182 din Codul de procedură fiscală prevăd dreptul contribuabilului la dobânzi din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de soluționare a cererii de restituire sau de rambursare și până la data stingerii sumei.
„Analizând dobânda acordată persoanelor fizice și juridice de către instituțiile financiare putem observa că dobânda acordată de stat de 7,3% pe an este superioară dobânzii bancare. Prin urmare, acordarea de penalități de întârziere contribuabilului nu se justifică din punct de vedere economic”, arăta primul ministru Nicolae Ciucă în punctul de vedere negativ transmis de Guvern.
Penalitățile de nedeclarare
În ceea ce privește completarea Codului de procedură fiscală cu un nou alineat prin care se propune acordarea de penalități de nedeclarare după 30 de zile de la depunerea cererii de restituire/ rambursare, deși termenul de soluționare nu s-a împlinit, Guvernul face următoarele precizări:
La art.181 din Codul de procedură fiscală este definită penalitatea de nedeclarare ca obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea de nedeclarare sau declarare incorectă a obligațiilor fiscale principale de contribuabil/ plătitor.
„Practic, această sancțiune este aplicată contribuabilului/ plătitorului pentru cazurile de nesinceritate, iar dacă judecăm prin comparație, în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, sumele sunt certe, în fapt nu există situația în care acestea să fie incorect stabilite de organul fiscal pentru ca acesta să fie obligat la plata penalităților de nedeclarare”, se arată în punctul de vedere al Guvernului.
Reprezentanții Executivului susțin că s-ar crea un dezechilibru economic între stat și contribuabil/ plătitor în sensul că, pentru sumele declarate de contribuabil și neachitate la scadență, acesta datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, iar în situația inversă, pentru sumele de rambursat sau de restituit de la buget, contribuabilul/ plătitorul are dreptul atât la dobânzi și penalități de întârziere, cât și la penalitatea de nedeclarare.
De asemenea, pentru obligațiile fiscale pentru care se percepe penalitatea de nedeclarare nu se percep și penalități de întârziere. Or, prin propunerea de completare a art.182 cu un nou alineat, alin.(6), se creează un tratament favorabil contribuabilului față de stat, în sensul că pentru situația descrisă contribuabilul are dreptul la dobânzi, penalități de întârziere și penalitatea de nedeclarare.
Angajarea variantei agravate de răspundere a inspectorilor fiscali
În Expunerea de motive, inițiatorii propunerii legislative motivează această intervenție prin numărul mic de contestații admise din totalul celor formulate de contribuabili, respectiv 2,3% în anul 2019 și 3,8% în anul 2020, conform raportului de activitate al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), comparativ cu numărul mare de dosare ale contribuabililor admise în justiție în anul 2019, în proporție de 21% ca sumă, respectiv 39% ,ca număr de dosare.
Totodată, se invocă numărul mare de dosare câștigate în instanță de contribuabili, în proporție de 39%, în perioada 2016 – 2020.
Inițiatorii motivează în Expunerea de motive necesitatea introducerii în Codul de procedură fiscală a noțiunilor de culpă gravă și de gravă neglijență a funcționarilor publici din organele fiscale prin faptul că în jurisdicțiile din Franța, Finlanda și Spania există răspunderea funcționarului public pentru încălcarea legii.
Codul civil definește noțiunea de culpă gravă astfel: „Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese”.
Noțiunea de gravă neglijență nu este definită de Codul civil.
„Plecând de la această ipoteză, prin introducerea situațiilor de culpă gravă sau de gravă neglijență a funcționarilor publici din organele fiscale în Codul de procedură fiscală, s-ar crea o limitare a ariei de aplicabilitate a prevederilor art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.46/2009”, motivează reprezentanții Guvernului.
Conform acestora, actul prin care se atrage răspunderea funcționarului public nu se poate configura sub forma unei decizii de impunere care, în accepțiunea Codului de procedură fiscală, se referă strict la obligații fiscale.
„Argumentele din Expunerea de motive a inițiativei legislative sunt raportate la număr de contestații admise de organul de soluționare a contestațiilor, respectiv număr de contestații admise în justiție, dar această analiză nu este relevantă.
Relavant este cuatumul obligațiilor fiscale pentru care au fost pronunțate soluții favorabile contribuabililor atât de organul de soluționare a contestațiilor, cât și de instanțele judecătorești”, argumentează reprezentanții Guvernului.
Astfel, în cursul anului 2019, din totalul sumelor soluționate, pe fond au fost admise și desființate actele administrative fiscale atacate pentru suma totală de 1.080.834.170 lei, ponderea sumelor pentru care s-au pronunțat soluții de admitere și desființare acte administrative fiscale în totalul sumelor soluționate pe fond fiind 11,28 %.
De asemenea, din totalul sumelor soluționate pe fond în anul 2020, au fost admise și desființate actele administrative fiscale atacate pentru suma totală de 789.041.874 lei, ponderea sumelor pentru care s-au pronunțat soluții de admitere și desființare acte administrative fiscale în totalul sumelor soluționate pe fond fiind 18,58 %.
Anual, procentul soluțiilor de menținere a deciziilor de soluționare a contestațiilor a fost peste 70% raportat la total sume soluționate din total sume atacate la instanță iar principalele motive pentru care instanțele judecătorești au admis acțiunile contribuabililor sunt:
- însușirea de către instanțele judecătorești a concluziilor unor rapoarte de expertiză financiar-contabilă efectuate în cauză;
- instanța de judecată a reținut jurisprudența CJUE din diferitele cauze aflate pe rolul acesteia;
- luarea în considerare de către instanțele de judecată a documentelor justificative suplimentare depuse de contribuabil în cadrul procesului civil.
Din aceste considerente, și Guvernul a transmis că nu susține adoptarea acestor modificări legislative.
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
