Astfel, o factură restantă nu se transformă automat în bani recuperați prin instanță sau prin executare silită. Articolul 663 din Codul de procedură civilă cere ca datoria să îndeplinească trei condiții cumulative înainte de a putea fi urmărită.
Creanța trebuie să fie certă, adică existența ei să nu poată fi contestată serios, cerință acoperită de regulă de o factură acceptată expres sau tacit, de un contract semnat de ambele părți sau de o hotărâre judecătorească. Trebuie să fie lichidă, respectiv suma să fie determinată sau determinabilă, cum este cazul unei facturi cu valoare fixă, spre deosebire de o pretenție de daune nespecificate. Și trebuie să fie exigibilă, ceea ce înseamnă că termenul de plată a trecut deja.
„Aceste trei condiții legale este necesar a fi îndeplinite în orice demers procesual ce vizează recuperarea debitului. Ordonanța de plată, de exemplu, este condiționată de întrunirea lor cumulativă. Procedura cererii de valoare redusă, aplicabilă numai atunci când debitul principal nu depășește 50.000 de lei, presupune o celeritate a soluționării cauzei, hotărârea urmând a fi pronunțată în termen de maximum 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare”, arată Cristian Duțescu.
Semnalele care preced neplata
Înainte ca o datorie să devină o problemă de recuperat, comportamentul partenerului oferă primele indicii. Întârzierile repetate rămân cel mai vizibil semn, însă nu singurul. Restrângerea bruscă a operațiunilor spune, adesea, mai mult decât o factură neachitată.
„Primul semn este reprezentat de întârzierile la plata facturilor. Clientul plătește, însă cu greutate și după mai multe solicitări. Un alt semn poate fi reducerea drastică a cheltuielilor, scăderile de salarii, concedierile, relocarea într-un spațiu mai ieftin sau vânzarea de active”, explică avocatul.
Pragul de insolvență și termenul de 60 de zile
Când recuperarea individuală nu mai funcționează, creditorul poate cere deschiderea insolvenței. Pragul de 50.000 de lei este prevăzut de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de insolvență, el operând atât pentru debitor, cât și pentru creditor, atunci când se depune o cerere privind deschidere procedurii.
Termenul de 60 de zile revine este incident în mai multe ipoteze, de la cel după care se prezumă starea de insolvență până la cel în care un creditor cu o creanță certă, lichidă și exigibilă poate cere, în perioada de observație, deschiderea falimentului, și până la termenele legate de negocierea și depunerea planului de restructurare sau de închiderea concordatului.
„Ca atare, este întotdeauna utilizat formal acest prag legal, indiferent de valoarea debitului. (...) Desigur, în practică, pragul de 50.000 lei este modic, în general creanțele creditorilor care introduc cerera de intrare a debitorului în insolvență sunt substanțial mai mari”, precizează Duțescu.
Dincolo de valoare, cererea de insolvență are și o funcție strategică. Depusă la timp, poate opri acumularea de datorii suplimentare care ar face recuperarea imposibilă.
„În unele situații, introducerea unei cereri de insolvență de către creditor reprezintă un mijloc judiciar adecvat pentru ca debitorul să nu acumuleze datorii suplimentare, care ar face imposibilă recuperarea creanței”, adaugă avocatul.
Erorile care pot anula dreptul la distribuiri
Odată deschisă procedura, creditorul își înscrie creanța printr-o declarație publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență. Aici pot să apară unele greșeli costisitoare, pentru că ele se traduc direct în sume pierdute la distribuire.
„Cele mai frecvente greșeli sunt depunerea tardivă a declarației de creanță și calcularea eronată a creanței, de pildă omisiunea unor dobânzi sau penalități scadente anterior intrării în insolvență, pe care creditorul le-ar fi putut înscrie la masa credală”, menționează Cristian Duțescu.
Când răspunde personal administratorul
Legea nr. 85/2014 permite, prin articolul 169 alineatul (1), angajarea răspunderii personale a administratorului care a contribuit la starea de insolvență. Printre faptele vizate se numără folosirea bunurilor sau a creditelor firmei în interes propriu, desfășurarea de activități comerciale personale sub acoperirea persoanei juridice și continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea vădit firma spre încetarea plăților.
Tot aici intră ținerea unei contabilități fictive sau neconforme, deturnarea ori ascunderea unei părți din activ, mărirea fictivă a pasivului, folosirea unor mijloace ruinătoare de finanțare pentru a amâna încetarea plăților și plata preferențială a unui creditor în dauna celorlalți, în luna dinaintea încetării plăților.
Potrivit lui Cristian Duțescu, cadrul a fost actualizat recent. Prin Legea nr. 239/2025, în vigoare din decembrie 2025, a fost introdus un temei distinct de răspundere pentru transferul activelor sau al unei părți semnificative din întreprinderea debitorului aflat în dificultate financiară către o persoană strâns legată de debitor, atunci când scopul este continuarea activității printr-o entitate nouă și sustragerea activelor de la urmărirea creditorilor.
Cele mai multe pierderi se decid înainte de prima acțiune în instanță, în felul în care creditorul își urmărește partenerii. În opinia avocatului, pentru a fi mai bine protejați, antreprenorii ar trebui „să monitorizeze cu atenție situația partenerilor și să gestioneze cu celeritate situațiile în care apar întârzieri la plată”.
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
