„Dacă vrem să rămânem cu aceleași cheltuieli ca înainte de pensionare, restul de 50% trebuie să provină din propriile investiții, din retragerea unor sume lunare sau anuale. Altfel vom fi în situația pensionarilor de astăzi, cărora le-au scăzut veniturile semnificativ și nu au ca alternativă decât reducerea cheltuielilor, ceea ce pe mulți îi face nefericiți”, a spus Sorin Scorțan, consultant de investiții și fondator al platformei BiblioInvest, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.
Fără Pilonul II, un salariat care iese la pensie în 2059, după o carieră completă, ar primi o primă pensie de 39,6% din salariul brut din momentul pensionării, potrivit unui studiu CFA România citat într-o analiză Termene Business Hub. Cu contribuția actuală de 4,75% la pensia privată obligatorie, rata de înlocuire urcă la 49,5%. La o contribuție majorată la 6,75%, rata ar ajunge la 53,6%.
Pensionarii de astăzi s-au retras din activitate în cea mai mare parte fără să beneficieze de această a doua sursă, dat fiind faptul că sistemul are o vechime de circa 18 ani. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), dacă în 2025 nu s-ar fi plătit pensiile și celelalte transferuri sociale, 87,9% dintre românii de peste 65 de ani ar fi fost sub pragul sărăciei.
„Din perspectiva independenței financiare, în România avem 4,7 milioane de cetățeni independenți financiar, pentru că definiția independenței financiare este să nu mai depinzi de venitul activ. (…) Pensionarii români au toți venituri pasive, dar asta nu-i face neapărat fericiți. Spre deosebire, pensionarii din alte țări au acumulat, pe lângă pensia de la stat, niște fonduri suplimentare care le permit să retragă o anumită sumă și să compenseze această rată de înlocuire care este în scădere și destul de redusă și în alte țări, nu doar în România”, adaugă Sorin Scorțan.
Soluția pe care o propune Scorțan la această problemă este construirea unui portofoliu de investiții din economiile făcute în anii de activitate.
„Este vorba de acel pilon personal de pensie care rezultă din veniturile active, din care eu pot să pun o parte de bani în niște instrumente de investiții, astfel încât în timp să măresc valoarea banilor. Prin instrumente de investiții înțeleg instrumente care au un randament peste rata inflației”, explică el.
Concret, consultantul se gândește la acțiuni, pe care le pune, alături de imobiliare, între clasele de active care bat inflația pe termen lung. Pentru un astfel de pilon contează mult momentul în care începi, iar Scorțan ilustrează acest lucru printr-un calcul simplu.
„Dacă nu investești 1 dolar la 25 de ani, va trebui să investești 2 dolari la 35 de ani, 4 dolari la 45 de ani sau 8 dolari la 55 de ani ca să obții aceeași sumă la 65 de ani. Prin urmare, dacă începi mai târziu, trebuie să investești sume mai mari, regulat, pentru a ajunge din urmă pe cineva care a început mai devreme”, afirmă acesta.
Cine are astăzi 40 de ani nu a ratat totuși momentul, spune Scorțan. Până la pensie mai are 25 de ani, un orizont „mai mult decât suficient pentru investiții pe termen lung”, numai că va trebui să pună deoparte sume mai mari. Altfel, scăderea veniturilor de la pensie se descoperă abia când nu mai e nimic de făcut.
„Ca să nu ajungem să constatăm asta pe propria piele la vârsta de pensie, trebuie să acționăm preventiv, să economisim și să investim pe durata carierei active, atât cât poate fiecare”, conchide consultantul.
Urmărește discuția integrală „Cu cifrele pe masă”:
.png)
.webp)
.jpg)
.webp)
.png)
