Mihnea Crăciun, Endeavor România: Multe companii românești au fost vândute prea repede. Am fi putut construi afaceri mai mari

Multe companii românești au fost vândute înainte să își atingă potențialul de dezvoltare, consideră Mihnea Crăciun.

„Noi am lăsat bani pe masă, practic. Multe business-uri au fost vândute prea repede. Dacă am fi avut un pic mai multă răbdare, poate mai multă reziliență, am fi construit niște businessuri ceva mai mari. Dar nu putem da vina pe antreprenori, pentru că deciziile lor au fost și o reflexie a ecosistemului din jurul lor”, a declarat Mihnea Crăciun în cadrul emisiunii „A fost odată în business”.

Ecosistemul antreprenorial românesc a evoluat semnificativ în ultimele trei decenii, iar succesul UiPath a schimbat perspectiva asupra posibilității de a construi companii românești cu prezență globală.

„Ce n-a existat decât când s-a întâmplat UiPath a fost faptul că putem chiar și în America să ajungem, chiar și pe bursa de la New York putem să punem un business românesc. Cred că este un game changer.”

Totuși, ambiția de extindere trebuie însoțită de resursele și capacitatea necesare. Mihnea Crăciun atrage atenția că unele companii încearcă să intre pe piețele internaționale înainte să fie pregătite.

‍„De cele mai multe ori, nu ajunge să vrei doar. Trebuie să și poți sau să ai cu ce.”

Despre extinderea internațională a companiilor românești

• Din punct de vedere al maturității ecosistemului, al antreprenorilor, al modului în care ei văd dezvoltarea, noi am crescut exponențial în ultimii 30 de ani. (...) Ce se întâmplă acum este că, mai ales după exemplul UiPath, vedem că se poate și atunci, din start, antreprenorii români își doresc să iasă.
• Am văzut de foarte multe ori antreprenori care aveau un produs bun, care aveau câțiva clienți în România și care își căutau un super vânzător în America.
• Am văzut la fel de mulți care s-au întors și au spus: „Vânzătorul acesta n-a fost ce trebuie”, pentru că noi n-aveam un ecosistem înăuntrul organizației care să poată să-l susțină pe omul acesta și, în plus, n-aveam suficienți bani să-l plătim decât vreo două-trei luni.
• E această combinație între dorință și capacitate pe care o validează, până la urmă, doar piața. (...) Sunt niște greșeli făcute din prea mult entuziasm.
• Aș spune că, de fapt, cea mai mare greșeală este aceea de a nu-ți dori să ai un impact cât mai mare sau să creezi ceva care supraviețuiește și poate să funcționeze și fără tine.
• Sigur că atunci când îți dorești să crești o să greșești, dar faptul că îți dorești deja e un pas înainte față de o generație întreagă care nu și-a dorit acest lucru.

Despre accesul antreprenorilor la capital și rețele internaționale

• Și talentul, și ambiția sunt în egală măsură distribuite peste tot în lume, însă modul în care aceste două elemente se întâlnesc cu finanțarea sau cu rețelele nu e neapărat la fel de egal distribuit.
• Fondurile americane vor investi în America, fondurile japoneze vor investi în Japonia și fondurile europene vor investi predominant în Europa.
• Acest elsewhere înseamnă, de fapt, că prin cele 45, aproape 50 de capitole pe care le-am deschis la Endeavor, suntem aproape de 50 de ecosisteme care nu sunt neapărat pe hărțile fondurilor mari.

Despre începuturile carierei, de la jurnalism la banking

• Tatăl meu mi-a făcut un abonament la The Economist în '96, când am intrat la facultate, ceea ce era o raritate în România în momentul acela (...) Am început din '96 să citesc regulat, în fiecare săptămână, The Economist.
• Puțin câte puțin am ajuns din ultima pagină, unde scriam și, recunosc, făceam traduceri de pe Reuters despre ce se întâmpla pe piețele financiare internaționale, undeva în mijlocul ziarului, care era, de fapt, secțiunea care îmi plăcea mie cel mai mult, și anume comentarii și analize.
• Bankingul n-a fost neapărat o alegere conștientă în momentul acela.
• Am avut șansa să lucrăm pe niște tranzacții care erau destul de noi în momentul acela sau se făceau pentru prima dată în România. 
• E bine întotdeauna să fii deschis la oportunități și nu neapărat să le cauți, dar să fii în poziția în care nu spui nu sau în care nu respingi niște direcții în care poți să te duci.

Despre experiența la BERD și lecțiile crizelor

• Primul moment în care am simțit că șansa m-a abandonat a fost după ce m-am angajat la BERD, pentru că, spre deosebire de mediul foarte dinamic care era în ING în perioada aceea, eram în anul 2007 și băncile făceau coadă la clienți ca să îi împrumute. La BERD nu făcea nimeni coadă.
• Trebuie să anticipezi crizele care urmează exact în momentele în care zici că toate problemele tale s-au rezolvat și că de acum încolo nu vor fi decât lucruri bune.
• Și când ți-e bine, va trece, și când ți-e rău, va trece. Dar dacă te gândești tot timpul atunci când ți-e bine că și va trece, poate că ai un comportament un pic mai antifragil, un pic mai rezilient.
• Primul an și jumătate a fost complicat, pentru că și businessul scădea și atunci trebuia să fii lângă oameni, să-i încurajezi, să creezi încredere și, în același timp, să-ți și spui ție că va fi bine.
• A fost momentul în care îți ieși din carapace și crești dincolo de ceea ce ai acumulat până atunci.

Despre decizia de a renunța la banking pentru Endeavor

• Rareori viața profesională e un proces liniar și trebuie să învățăm că e la fel de ok să zici la un moment dat: bun, aș vrea să încerc și altceva, aș vrea să testez dacă sunt bun și la altceva. Poate nu sunt doar un one-trick pony în lumea aceasta.
• Am zis: „Bun, e timpul să-mi asum și eu mai multe riscuri”. Și exact în momentul acela a venit pandemia.
• Lucrurile pe care le iei cu tine ca bancher, după o carieră de 20 de ani, sunt oamenii, rețelele și capacitatea de a face conexiuni.
• Cineva a venit la mine și mi-a spus: „Sunt aici trei sau patru universuri pe care nimeni nu le-a adus împreună până acum și pe care nu le-am văzut niciodată în aceeași cameră. Cum ați reușit?”
• Cred că aceasta este a doua superputere a unui bancher, faptul că poate să facă conexiuni care merg vertical în business-uri early stage, care au nevoie de mentorat și de suport din partea unor antreprenori care au reușit.

Despre investițiile în startupuri 

• În 2019 am făcut prima mea investiție în Druid, exitată în momentul acesta. Lumea investițiilor early stage este cu totul diferită de cea a business-urilor care ajung în fața unui bancher.
• La un startup nu prea ai la ce să te uiți, nu există track record, nu există istorie. Există o echipă, există noameni, o idee.
• Operez destul de mult pe intuiție, pe gut feeling. În faza early stage investești în primul rând în echipe, în oameni și în viziunile lor și abia după aceea în potențialul unei afaceri.
• Cu antreprenorii trebuie să ai răbdare, trebuie să încerci să-i înțelegi, să fii aproape de ei și să-ți spui că oricât de multe riscuri ți-ai luat tu investind alături de ei, ei și-au luat mult mai multe.

Despre alegerea investitorilor și accesul la finanțare

• Un investitor lucrează, în realitate, pentru investitorii lui. Investitorul este agentul unor oameni care au investit în fondul lui și ai căror bani el trebuie să-i pună la lucru într-un mod în care așteptările lor sunt îndeplinite.
• În ecuația aceasta, antreprenorul și investitorul nu sunt neapărat perfect aliniați. Antreprenorul trebuie să-și aleagă investitorul cu care simte cel mai mare aliniament, în opinia mea. Nu orice bani sunt buni.
• Ca antreprenor, trebuie să te uiți în primul rând ce poate să facă investitorul respectiv pentru tine, în afară de a-ți da bani. Îți deschide o piață? Este un om care a făcut călătoria aceasta, care îți spune lucruri din experiența lui?
• Antreprenorul trebuie să știe ce își dorește și cine vrea să fie alături de el în călătoria lui de creștere. Dacă vrea doar bani, atunci trebuie să-și asume riscul că la un moment dat vor exista niște divergențe de opinie, de viziune, pentru care, în ultimă instanță, el va plăti.

Despre evoluția antreprenoriatului românesc

• România antreprenorială este cu vreo 15 ani înaintea României pe care o vedem în jurul nostru sau a României de la televizor, ca să fac o paralelă cu lumea leadershipului politic și a oamenilor care ne conduc.
• Dacă la început, în anii '90, se putea vorbi despre oameni pe care vremurile i-au prins într-o poziție de care au beneficiat foarte bine, omul potrivit la locul potrivit, în momentul potrivit, fără să aibă neapărat cunoștințele potrivite, în prima parte a anilor 2000 oamenii au început să aibă o abordare un pic mai structurată.
• Au devenit curioși, au început să studieze, au început să pună structură peste această fază a capitalismului sălbatic în România. A apărut guvernanța în afaceri, a apărut nevoia de capital mai sofisticat.
• Sfârșitul călătoriei nu mai este mașina, casa și vacanța, este a avea impact în lume, ceea ce este o evoluție exponențială.

Despre greșeli și lecțiile pentru generațiile tinere

• Generația mea nu prea și-a permis să greșească, dar e și o chestiune de educație. Noi am fost crescuți cu planul A. Planul B n-a existat niciodată. Și dacă ratai planul A, de regulă aveai de suferit.
• Cred că cel mai bun sfat pe care pot să-l dau și pe care toți trebuie să și-l permită la un moment dat, eu le spun și copiilor mei, nu e rău să faci greșeli. Și nu e rău să te hotărăști mai târziu ce vrei să faci.
• Noi am fost forțați să luăm un drum și câteodată uiți că există și alte drumuri paralele și treci prin câte o gară și parcă ai vrea să cobori, dar ți-e frică că nu mai prinzi următorul tren și rămâi în tren și uite așa au trecut 20 de ani.
• Cred că trebuie să fim un pic mai deschiși, să nu spunem din start nu, să încercăm să ne luăm informații din toate direcțiile și să ne creăm un fel de model mental în care să operăm. Convinși fiind că vom și greși în modelul acesta mental, dar că, la fel ca un sistem AI, vom învăța din asta și următoarea iterație o să fie mai deșteaptă.

Despre viitorul Endeavor România și impactul asupra ecosistemului

• Îmi place să cred că Endeavor devine o entitate în România care atinge cât mai mulți antreprenori, unește cât mai multe dintre lumile acestea care par să fie paralele, dar nu sunt.
• Îmi doresc ca Endeavor să fie drumul prin care trec cât mai multe companii mari românești, cât mai mulți antreprenori care, la rândul lor, vor să aibă un impact. Iar impactul acesta să fie dincolo de reușita lor. Mi-ar plăcea să avem mai mult pay it forward.
• Niciun ecosistem mare antreprenorial nu a apărut ca la Big Bang. A apărut pentru că au fost niște oameni care au gândit dincolo de ei și au gândit să aibă un impact care să se cuantifice altfel decât prin material, avere, case, școli și așa mai departe.
• A fost o perioadă în care am încercat să construiesc un mini-ecosistem de oameni care fac bine și asta este suficient.

‍