Directoarea Zentiva a vorbit și despre concurența de pe piața genericelor, unde, potrivit unui studiu făcut de companie, prețul unui medicament scade cu aproximativ 40% în primul an de la apariția versiunilor generice, iar accesul pacienților poate crește de până la trei ori, și a discutat și despre obiceiul românilor de a se automedica.
Simona Cocoș conduce din 2009 operațiunile Zentiva din România și Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Chimie a Politehnicii și a intrat în industria farmaceutică în 1995, la Sanofi, unde a lucrat în mai multe departamente, între care marketing, financiar și logistică.
Zentiva are o istorie de peste șase decenii, de la Uzina de Medicamente București, înființată în 1962, la Sicomed în anii ‘90. Compania a ajuns în 2009 în portofoliul Sanofi, în 2018 în cel al fondului american Advent International, iar în 2025 a fost anunțată vânzarea către fondul american GTCR, într-o tranzacție de 4 miliarde de euro finalizată în 2026.
Grupul reunește în România Zentiva SA și Labormed Pharma SA, cu fabrici în București, precum și Zentiva Pharma Trading, pe zona comercială. Are peste 1.450 de angajați și exportă în peste 30 de țări, inclusiv în Germania, unde, potrivit companiei, 70% din algocalminul folosit provine de la fabrica din București. Afacerile cumulate ale companiilor din grup au fost de aproape 2 miliarde de lei în 2025.
Ce a mai declarat Simona Cocoș în emisiune
Înotul de performanță și alegerea liceului
„Am făcut înot de performanță, am făcut sport în timpul școlii. Cred că este foarte util pentru un copil, pentru un adolescent să facă sport, mai ales înot. Este un sport care dezvoltă foarte frumos, deși e un sport individual. Te lupți în primul rând cu tine însăți, dar și cu competitorii. M-a învățat să fiu disciplinată, antrenamentele erau la 7 dimineața în fiecare zi, trebuia să ai un program foarte strict ca să poți să faci față. Am învățat și ce înseamnă competiția.”
„La un moment dat trebuie să alegi, sau cel puțin ăsta a fost cazul meu. Am avut norocul că părinții m-au lăsat să aleg. Eu am dorit să învăț foarte bine, am dat la un liceu foarte bun și am renunțat în acel moment să fac sport de performanță.”
Admiterea la Medicină și drumul către Chimie
„Întâmplarea joacă un rol destul de important. Ți se întâmplă la un moment dat niște lucruri, iei anumite decizii și, firesc, ți se modifică traseul. Dar am ajuns cumva tot în domeniul medicinii, pentru că farma are o legătură. Suntem în contact cu medici, cu farmaciști, deci chiar și pe un drum mai ocolit, poate tot acolo am ajuns. E adevărat că nu sunt medic.”
„Am început facultatea de chimie la Politehnică, mi-a plăcut și am decis să rămân. Am început să lucrez în același timp.”
Facultatea făcută în paralel cu un job
„În momentul acela aveai posibilitatea să ai un contract de patru ore. Lucram patru ore, după-amiaza mergeam la școală. N-a fost ceva foarte dificil. Pe de altă parte, a fost și o experiență care m-a ajutat. Am lucrat într-un laborator de chimie, iar în cadrul institutului unde am lucrat am descoperit și partea de proiectare. Am făcut un pic de proiectare, care mi-a plăcut foarte mult.”
„Cred că e bine să lucrezi și în timpul facultății dacă poți, un job chiar part-time. Și pentru că îți oferă o parte financiară, dar și pentru experiența în sine.”
Despre experiența în institutul de cercetare
„Am terminat facultatea, eram entuziastă, voiam să fac cercetare. Erau primii ani după Revoluție, în 1992. Institutele de cercetare au trecut printr-un moment foarte dificil, pentru că nu mai aveau contractele asigurate și nu aveai voie să faci nimic ca să nu consumi materiale. [...] Efectiv, nu aveai voie să faci nimic. Stăteai degeaba, un salariu foarte prost, dar nu făceai nimic. Era plictiseala generală.”
Cazinoul, independența financiară și primul apartament
„Am văzut un anunț, cred că era în limba engleză, în România Liberă, și mi s-a părut interesant. Am zis că trebuie să încerc. La acel moment părinții mei au fost foarte dezamăgiți de alegerea mea, pentru că terminasem o facultate, eram un copil bun, așa se spunea atunci. Eu am zis că este ceva ce vreau să încerc, să văd, efectiv nu mai puteam să stau și să nu fac nimic.”
„Am fost prima generație de oameni care au învățat să lucreze într-un cazinou. Acel cazinou ținea de Casinos Austria, era o corporație. Acolo am văzut primele reguli, proceduri, totul era foarte standardizat.”
„Eram foarte bine plătiți și asta pe mine m-a ajutat să plec independentă de părinții mei, să-mi fac o familie și să-mi fac un rost singură. A fost foarte interesantă și relația cu clienții, cu oamenii. Am învățat foarte mult să lucrez cu tot felul de oameni și să interacționez. Cred că m-a ajutat foarte mult în viață.”
„Primii bani i-am pus deoparte ca să-mi cumpăr un apartament cu două camere. Acesta a fost primul nostru apartament și astfel am putut să ne căsătorim, eu și soțul meu. Pentru un tânăr care de-abia începea și avea un salariu de inginer, cred că ar fi trebuit să lucrăm vreo zece ani ca să putem cumpăra un apartament. Noi am reușit mult mai repede, deci de aici am pornit.”
Primul job la Sanofi și traseul prin mai multe departamente
„CV-ul nu a contat deloc, într-adevăr nu m-a ajutat absolut deloc. Cred că pur și simplu a contat atitudinea de la interviu. Managerul cu care am dat atunci interviul și-a dat seama că sunt o persoană care nu știe nimic, dar care își dorește să învețe. Și faptul că totuși aveam o diplomă de facultate cred că a contat, și-au dat seama că ceva bază am.”
„Una dintre întrebări a fost dacă știu să lucrez în Word și în Excel, și nu știam la momentul respectiv. Eu am spus că știu să fac programare în Basic, pentru că asta învățasem la facultate. Vă dați seama cât de defazată eram. Dar până la urmă am învățat și Word-ul, și Excel-ul.”
„M-a ajutat mult să trec prin cât mai multe departamente. Cred că este lucrul care m-a ajutat cel mai mult pe parcursul carierei mele și mai ales ca să ajung în poziția de director general, pentru că am avut ocazia să văd ce se întâmplă în fiecare departament, care sunt provocările sale. Eu le recomand tuturor, mai ales celor care ies acum din facultate, să încerce mai multe experiențe, nu neapărat considerate o avansare, poate să fie și experiențe în lateral.”
Trecerea Zentiva de la Sanofi la un fond de investiții
„Nu știu dacă tranziția foarte mare a fost de la un investitor strategic la un fond de investiții. Ce am perceput a fost faptul că în Sanofi eram un business printre altele și multe departamente erau comune. Ne ocupam de vânzări, de marketing, dar nu aveam responsabilitatea unui P&L adevărat. În momentul în care ne-am separat și am devenit o companie independentă, toate lucrurile astea au devenit extrem de importante. Aveam și producție, deci intervenea colaborarea cu fabricile, totul a devenit mult mai complex, iar provocările au fost mult mai mari.”
„Sanofi este un grup foarte mare, lucrurile erau foarte structurate. În momentul în care am devenit o companie independentă, am devenit și mai agili. Poate Advent sau un fond de investiții ca GTCR se uită la alte lucruri, la alți KPI, dar n-aș zice că a fost o schimbare majoră. Pas cu pas am învățat cum să lucrăm, care sunt cerințele în noul acționariat.”
Integrarea echipelor după achiziția Alvogen
„A fost un moment dificil și pentru că eram în pandemie. Achiziția s-a întâmplat în 2020, deci toată fuziunea s-a întâmplat în anii 2020 și 2021, cu toate restricțiile și limitările. Toate interviurile le-am ținut prin Teams, nu am avut ocazia să lucrez direct cu oamenii respectivi.”
„Cultura celor două companii era foarte diferită. Zentiva era o corporație cu reguli, cu proceduri, mai birocratică, nu în sensul rău al cuvântului, ci mult mai structurată. Alvogen era o companie care provenea dintr-un start-up și era mult mai dinamică, mai antreprenorială. N-a fost ușor să pui împreună oameni din cele două companii, pentru că erau obișnuiți diferit.”
„Ideea cu care am pornit a fost că trebuie să luăm ce e mai bun și dintr-o parte, și din alta. Nu neapărat să mergem cu modelul Zentiva, că noi suntem cei care am cumpărat. Ci să facem o echipă de la zero, care să folosească lucrurile bune din ambele părți. Sper că am reușit.”
„Am folosit informațiile pe care le-am aflat din discuțiile cu foștii directori ai companiei ca să aflu despre oameni, cu ce se ocupă fiecare, care este atitudinea fiecăruia și cum abordează subiectele. A fost complicat din cauza faptului că nu ne-am putut vedea față în față.”
Automedicația și suplimentele alimentare
„A existat un consum foarte mare de antibiotice și un obicei de automedicație, poate mai mare decât în alte țări din Europa. Între timp s-au luat măsuri ca să se reglementeze lucrurile, să nu se mai poată lua antibiotice din farmacie fără prescripție.”
„Legislația a permis, se face reclamă la televizor și atunci e mult mai simplu decât să te duci la medic să iei o prescripție, mai bine te duci și iei ce ai văzut la televizor. Nu cred că este foarte clar în mintea tuturor care este diferența între un supliment alimentar și un medicament. Cred că aici mai trebuie făcută educație medicală.”
„Zentiva are și un portofoliu de medicamente fără prescripție și de suplimente alimentare, însă marea majoritate a portofoliului nostru este format din medicamente cu prescripție. Acolo este baza noastră.”
Despre prețurile fixate de stat
„Prețurile sunt fixate, așa este regula, nu este doar în România, ci în multe alte țări. E adevărat că regulile diferă. La noi este cel mai mic preț, se face o comparație cu alte țări și în România are cel mai mic preț. Dar nu cred că există preț liber la medicamente în vreo țară din Europa.”
„În anii de după pandemie, imediat când a început și războiul din Ucraina, inflația a fost extrem de mare și costurile noastre au crescut foarte mult, și nu puteam să le transferăm în prețul medicamentului. Am discutat cu cei de la Ministerul Sănătății și am găsit înțelegere, la momentul respectiv prețurile au fost ajustate pe inflație.”
Fabricile, între Ministerul Sănătății și cel al Economiei
„Există o problemă care vine din faptul că Ministerul Sănătății se ocupă de politica medicamentului, dar nu se ocupă de partea industrială. De partea industrială ar trebui să se ocupe Ministerul Economiei, dar cei de acolo nu sunt deloc interesați, nu au specialiști și, practic, noi suntem între ministere. Dacă avem ceva de rezolvat pentru partea de fabricație, de producție, nu prea avem cu cine să discutăm.”
„Cei de la Ministerul Economiei tratează subiectele foarte general. Inclusiv când e vorba de investiții sau de ajutoare de stat, sunt programe care se adresează industriei în general, dar nu industriei farmaceutice, care are cerințe specifice. Tot spunem lucrul ăsta, dar deocamdată fără succes. Nu ne-a băgat nimeni în seamă.”
Fabricile din România, Cehia și India
„Faptul că am trecut de la un fond de investiții la altul nu a schimbat nimic în echipa de management de la headquarter, care cunoaște foarte bine situația din România. Avem fabrici și în Cehia, și în India. Când se pune problema de investiții, practic fabricile din România sunt în competiție cu unitatea din Cehia sau cu cea din India. Dar există și lucruri specifice. În România, de exemplu, se fac și forme solide, și injectabile. Cererea până acum a crescut de la an la an, deci nu s-a pus problema de restructurare deocamdată.”
„În momentul în care găsim o oportunitate pe piață, facem propunerea către headquarter. Bineînțeles, investiția este judecată la headquarter și apoi într-o discuție cu fondul de investiții. Dar întotdeauna am avut suport. Nu a existat să vrem să investim și să nu putem. Din contră, ne-au susținut tot timpul. Nu avem noi atâtea oportunități cât sunt ei dispuși să investească.”
Concurența pe piața genericelor
„Concurența este puternică, pentru că în momentul în care un medicament își pierde patentul, pe piață vin mai multe companii cu produse generice. Este un lucru pozitiv, pentru că scad prețurile medicamentelor. În primul an de la apariția genericelor, am observat că prețul scade cam cu 40%. E un lucru bun și pentru autorități, dar și pentru pacienți, pentru că dintr-o dată sunt mai mulți oameni care au acces la medicamentul respectiv, mai ales în situațiile în care există coplată.”
„Am observat, prin studii de piață pe care le-am făcut, că accesul pacienților poate să crească de până la trei ori. Dintr-o dată poți să tratezi de trei ori mai mulți pacienți decât înainte. În plus, și autoritățile beneficiază, pentru că plătesc mai puțin pentru medicamentul respectiv.”
„Nu e întotdeauna ușor. Dacă prețul scade prea mult, nu-ți mai permiți să-l produci (n.r.: medicamentul). În fiecare an ne uităm la portofoliu, la ce produse lansăm și la ce produse trebuie să renunțăm din cauza profitabilității.”
„Am avut marele noroc că am putut să lansăm tot timpul produse, departamentul de cercetare de la Praga ne-a susținut foarte mult. Am fost capabili să venim cu produsul generic chiar în primele momente după expirarea patentului, iar dacă ești primul, ai o șansă mai mare să iei o cotă de piață mai bună. Suntem compania care în ultimii ani a lansat cele mai multe produse noi pe piață, deci cred că am avut un avantaj din asta.”
Despre retragerea unui medicament din producție
„Când este vorba de a retrage un produs de pe piață, este mai complicat. Una este dacă există și alte produse pe piață, alta este situația în care nu prea există și tu trebuie să retragi un produs din motive comerciale sau din alte motive, pentru că nu sunt întotdeauna numai motive comerciale. Vă dau un exemplu, maleatul de ergometrină. S-a schimbat legislația, sunt reguli noi care trebuie respectate, iar noi practic ar fi trebuit să creăm o altă linie de producție pentru un singur produs și nu am putut. Atunci am luat decizia să îl transferăm în producție către fabrica din Cehia. (...) Am încercat să anunțăm medicii că va dispărea de pe piață, să se gândească din timp la o alternativă terapeutică. Era un produs injectabil care se folosea în cadrul operațiilor la nașteri.”
Refuzul de la Procter & Gamble
„La momentul respectiv, eram, cred, Product Manager în Sanofi. Îmi plăcea foarte mult marketingul și știam că Procter & Gamble este compania de referință pentru tot ce înseamnă marketing, și îmi doream să învăț și mai mult. M-au refuzat, probabil că CV-ul nu a părut suficient de bun și probabil că nici nu am făcut eu față cum trebuie la interviu. Pe moment am fost supărată. [...] Nu întotdeauna ai numai reușite, dar înveți și din nereușite.”
Despre mentorul Dan Ivan
„Am învățat foarte mult de la el și m-a sprijinit foarte mult. Sarcinile pe care mi le dădea mi se păreau imposibile la momentul respectiv, dar până la urmă trebuia să le rezolv și am învățat extraordinar de mult din asta. Mi-a dat din ce în ce mai multe sarcini și așa am reușit să progresez și să trec dintr-un departament în altul, dintr-o poziție în alta.”
„De la el am învățat că trebuie să vorbești cu oamenii și să le explici unde vrei să ajungă, iar ei vor ajunge acolo. Îi lași să își găsească singuri drumul și vor ajunge. Este ceva ce am învățat și mi-a prins foarte bine.”
Deciziile amânate
„Orice decizie este mai bună decât nicio decizie. Nu e bine să amâni. Mie mi-au plăcut întotdeauna cărările mai puțin bătătorite, de aici și citatul ăsta, care chiar mă definește. Trebuie să-ți cauți un alt drum și vei descoperi acolo foarte multe oportunități.”
„Chiar și experiența cu cazinoul, la momentul în care am decis să plec pe un drum mai cu hopuri, cred că a fost o decizie foarte bună în final.”
Întrebări fulger
- Chimie sau marketing? „Marketing.”
- Cazinou sau laborator de cercetare? „Cazinou.”
- Experiență sau atitudine, la un interviu de angajare? „Amândouă.”
- Cifre sau oameni? „Oameni.”
- Corporație sau antreprenoriat? „Corporație.”
- Instinct sau analiză? „Instinct, pentru mine, cel puțin.”









.png)







.webp)




.jpg)



















.webp)














.png)










































